Se întâmplă de multe ori ca noi să ne dorim ceva. Sau să ni se inducă, în subconștient, că trebuie să avem mai mult. De la un salariu mic vrem un salariu mai mare, de la o mașină mică vrem una mai mare, de la un apartament la o casă, de la un credit mic… la un credit mare. Mai mare.
E o perioadă în care economia duduie. Nu știu cât de bine, dar e clar că s-au tăiat niște taxe și, automat, pe hârtie stăm bine. Că sunt investiții concrete nu prea știm. Iar ce auzim la televizor sunt doar vorbele unui interes sau al altuia.
Concret cred că se pot verifica creditele și cuantumul lor. Sunt în perioada în care aud în stânga, aud în dreapta că își iau credit pentru apartament, credit pentru casă.
Că e un tânăr, că sunt doi, se gândesc că 30 de ani de zile ar trebui să muncească cu încă un scop. Să plătească un credit.
Iar când ești tânăr și voinic nu te mai gândești că la bătrânețe poate fi greu și, stresant, totodată să stai să plătești la un credit care, teoretic, ar trebui să scadă ca valoare.
Nu sunt în măsură să decid pentru unul sau altul, e clar că fiecare are filosofia lui de viață și niște calcule asumate.
Dar era o vorbă: băncile nu pierd niciodată. Nu știu dacă neapărat că dai dublu înapoi contează, cât faptul că ratele ar putea crește cu 10% dintr-o semnătură de pix. Sigur, predictibilitate, chestii, dar… într-o perioadă atât de lungă pot apărea multe.
Mișto ar fi să poți să îți asumi faptul că poți stinge creditul mai devreme, când te dezvolți un pic.
Andrei, în schimb, își făcea niște calcule și stabilea niște criterii. Eh, a ajuns să „depășească un pic zona de confort”.
O părere mult mai mișto a fost în comentarii.Aceeași dilemă am avut-o și eu ca Dumitru. Inițial, am zis fără credit, dar puteam să las banii liberi sau chiar să iau credit pentru Prima Casă, iar cu restul să mai iau un imobil. Practic, una se plătea singură din chirie, iar în una locuiam.
Atunci cand iei un credit pe 30 de ani in Romania platesti contravaloarea casei odata la 10 ani asa ca practic dai bancii de trei ori inapoi daca e sa socotesti dupa volumul DAE din Romania.
Apoi, daca piata imobiliara scade din oaresce motiv si ii scade valoarea s-ar putea sa dai mult mai mult inapoi. Cunosc oameni care au luat la noi in sat apartament de 3 camere cu 45 de mii pe 30 de ani si tre’ sa dea inapoi vreo 120 mii in contextul in care la un an dupa ce si-au luat casa si a lovit criza valoarea casei a scazut cu vreo 10 mii.
Dar hei! o afacere proasta pentru unii e o afacere buna pentru altii 😀
Iote ca a punctat Malin ce era de punctat. Piata imobiliara este o afacere pentru cei care isi permita sa faca speculatii imobiliare in baza lichiditatile ce le apartin sau … construiesc in baza unor credite pe termen scurt sau mediu … mai exact pana vand acele imobile in profit. Cu alte cuvinte, in imobiliare te bagi ori daca ai lichiditati si devi jucator in piata speculand scaderile de pret permitandu’ti sa astepti noi cresteri, ori daca esti dezvoltator … adica big business … in rest pentru astia mici, ramane varianta prin care au 1-2 imobile cumparate cu lichiditati sau mostenite pe care sa le inchirizei si de unde sa te alegi cu ceva bani, in vremea in care ai un fond de siguranta in valoarea lor de piata. Restul sunt doar vise.
Un credit ramane un credit, iar fazele alea cu…
„să las banii liberi sau chiar să iau credit pentru Prima Casă, iar cu restul să mai iau un imobil. Practic, una se plătea singură din chirie, iar în una locuiam”
… niste gainarii date cu parfum de vise.
Banii liberi nu exista, banii aia cand ii ai „liberi” trebuie sa sti ce naiba faci cu ei ca lichiditatea lor este volatila. Daca nu sti ce sa faci cu ei … „blocheaza’i” intr’un imobil, macar ai speranta ca ii vei recupera fie si ban/ban. Chestia cu … „intr’o casa stateam, alta luata pe credit o inchiriam” … e doar o iluzie ca toate ar fi fost atat de simple si ar trebui sa iti aduci mereu aminte de prima lectie care zice ca: „orice suna prea frumos sa fie adevarat, chiar este!” E prea dimineata sa dezbat acum toate motivele pentru care as putea desfinta teoria asta pe termen lung, dar cred ca le poti banui si tu.
Din punctul meu de vedere dezideratul 0 datorii este calea cea dreapta, restul sunt doar diverse cai inspre iad pavate cu intentii bune! 😀
Sunt de acord cand spui ca ni s-a indus ideea de a avea o locuinta proprie. Din punctul meu de vedere e ok si cu chirie, pe de alta parte, ce faci la pensie cand nu iti permiti nici macar sa inchiriezi o garsoniera? Daca as avea posibilitatea mi=as lua casa cu banii jos.
Ups! Am ajuns studiu de caz ?
Si noi aveam idee de credite si alte prostioare deastea pe ani mulți. Am decis sa nu ne legăm la cap si bine am făcut. Mi se pare enorm sa dai 30ani cateva sute de lei lunar.
Raspunsul e simplu. Daca esti o persoana cheltuitoare si nu ai o casa(locuiesti cu parintii sau stai in chirie) se merita sa iti iei o casa pe 30 de ani si sa platesti doua trei sute de euro pe luna rata, pentru ca banii respectivi oricum nu i ai fi pus niciodata deoparte. Asta am aplicat eu si chiar nu simt lipsa celor 200 euro rata pe luna . Cand nu aveam rate, tot la fel era, nu aveam niciun ban pus deoparte si nu aveam cine stie ce alte beneficii de banii aia. Se duceau numai pe prostii.:)