Am testat, în ultima vreme, foarte multe aparate foto. Da, mi-am vândut DX-urile și vreau să trec și eu pe full frame. Am tot zis că n-am nevoie, dar până nu pui mâna efectiv pe altele nu îți dai seama.
La fel și cu televizoarele, căștile și toate tâmpeniile pe care le testezi. Dacă n-ai un termen de comparație… orice e bun.
Dar cât mai contează brandul?
Mă refer la lucrurile cu care îți faci treaba până la un anumit punct. Eu zic că prea puțin mai contează atât timp cât îți faci treaba cu el.
De curând, am avut în teste Sony A7II, am tras câte ceva cu Fuji XT-2, ca mai apoi să mă joc tot cu ceva mai vechi, cu Nikon D800 și D610. Cu fiecare mi-am făcut treaba așa cum s-a putut. E drept, Nikoanele acestea nu sunt mirrorless, nu sunt ok pe video, dar pe foto își fac treaba foarte, foarte bine. După atâția ani de zile au DoF foarte ok, culori decente, ce te lasă să te desfășori așa cum vrei tu în post procesare.
Asta pentru cei care încă mai cred că o imagine sau un video sunt perfecte atunci când le scoți din aparat. Chiar dacă acum avem 4k și tone de informație trebuie să faci imaginea „curată” că domnișorii și doamnele nu vor să-și vadă artefactele.
Concluzia e că high end-ul a ajuns la un nivel destul de apropiat încât nu mai contează atât de mult brandul. Sigur, recunoști un Sony după DoF, un Canon după culori sau procesezi mai greu la un Fuji, dar în principiu e cam același rezultat. Depinde de cât de curat e tras, depinde de ce ai de zis din poveste.
Altfel, sper ca în aprilie să pun mâna pe Panasonic S1. E posibil să fie viitoarea mea cameră. Dacă nu rămân la A7III.
Personal, chiar nu ma uit la brand. La ceea ce ma uit, sunt recenziile de pe net de la produsul pe care il caut – cat mai multe(foto/video/text). Cu telefonul am stat catre o luna pe net sa caut recenzii.
E adevărat. Între timp, am găsit o poză cu ce poate fiecare în parte. Cam toate sunt la același nivel, așa cum ziceam și în articol. E o investiție de 4000-5000E nu vreau să fac greșeli. 🙂