Am călcat pentru prima dată într-o autogară a Wizz-ului. Cam așa se poate numi tentativa aceea de aeroport din Băneasa. O autogară și cam atât.
Sincer, dacă pe Otopeni e un pic de stres, cred că pe Băneasca oamenii ăia sunt cei mai fericiți din lume. Au câteva zboruri pe zi, de parcă totul se întâmplă cu viteza melcului. Nu am mai văzut așa ceva și am bifat destul de multe „aerogări”. Îmi amintesc rapid de aeroportul de lângă Tarragona, de Trieste, de Treviso sau chiar Bergamo.
[Citeşte mai departe…]