Și-am dat check in și din Barcelona

Toată lumea s-a luat de mine că iau laptopul în vacanță. M-am conformat și am renunțat la acesta. Asta până voi găsi un model cu USB C care să îmi placă și să fie subțire și mișto.

Până atunci ne descurcăm cu telefonul din dotare. Aproape că eram hotărât să merg fără încărcător, doar cu bateria externă. Cred că aș fi reușit cu 10 000 mAh să rezist 4 zile. L-am luat până la urmă.

Am decis, acum ceva timp, să programăm călătoriile. Nu ne dau banii afară din casă, dar cred că poți face lucruri bune cu un pic de programare. Așa că la începutul verii am programat mini vacanța în Spania. A fost un cadou de ziua de naștere care nu s-a sărbătorit decât acolo, nu și pe Facebook 🙂

Așa că, dintr-o nebunie de moment, am zis să vizităm Barcelona. Au fost ceva emoții înainte de plecare pentru că se băteau băieții pentru independență. Nimic care să deranjeze turiștii, însă.

Colegii care au ales city break-ul s-au gândit foarte bine. Am zburat cu BlueAir de la Otopeni până la aeroportul din Barcelona – El Prat. Orele au fost foarte ok: am ajuns la 9 dimineața în Spania(ora locală), iar în ultima zi, la 19:00, ne îmbarcam spre România. Practic, am profitat de fiecare zi de city break.

Îmbarcarea a fost făcută lângă niște băieți care parcă îl imitau pe Bendeac.  4 băieți d-ăștia cheli de făceau totul live. A avut de unde să se inspire Bendeac, a avut multtt material.

Zborul cu BlueAir a fost super, super. Apropo de asta, se servește și ceva mâncare la bord. La dus am avut mic dejun, la întoarcere ne-au dat ceva masă de seară, cu ceva carne și cartofi/ orez, dacă mai țin bine minte. Băuturile erau extra, dar eu de fel dau skip pentru că îmi iau apă la dozator după check in-uri. Cred că e una dintre puținele aterizări pe care nu le-am simțit. A fost extrem de lină aterizarea.

Ah, apropo, cea mai idioată chestie este cea cu check in-ul. Dacă îl faci online trebuie să îl refaci și înainte de zbor. Practic, muncești degeaba. La noi a fost o încurcătură cu niște locuri și am avut noroc. Alții au rămas ultimii că nu i-au primit cu check in-ul de pe telefon.

E ciudat să vorbești după câteva zile de ceea ce s-a întâmplat acolo. Picanteriile se întâmplă și se relatează instant. Mi se par mai interactive unele povestiri din Turcia. În fine, ajunși în aeroport în Barcelona El Prat am avut câteva zeci de minute de nelămurire. De unde naibii atâția „suedezi”? Toți au plecat din România?! Sau au mai rămas și în Gara de Nord din București?

Acum înțeleg de ce e mai bine la noi, mai toți au plecat în afară. Și din câte înțeleg mulți nu buzunăresc, ci îi au pe ai lor. Ca exemplu, am văzut 2 catalani care își făceau de lucru prin metrou. Curăței, cu haina pe mână, acționau. Mălin mi-a zis că au și ei țiganii lor…

După aceea am luat autobuzul spre cazare. Erau mai multe variante de transport, printre care și autobuze dedicate, trenuri, care fac același lucru. Am ales varianta cea mai ieftină și anume autobuzul: 2.15 euro de căciulă.

Mai apoi ne-am interesat și, dacă vreți să călătoriți în Barcelona, vedeți că există ceva cartele cu 10 călătorii. Se numesc T10 și le găsiți la tonomatele de la metrou. Prețul este de 9.95€ și, practic, ieșiți la 1 euro biletul, bilet care este valabil 1 oră și 15 minute cu orice transport în comun. La urcarea într-un nou transport trebuie revalidat. Evident că n-am făcut-o la început, nu?! 🙂

Au și ei o rețea destul de ok de transport, poate nu la fel de dezvoltată ca în Franța, dar suficient de ok. Ajungi oriunde și decent. Ah, unele n-au aer condiționat, dar n-am văzut lumea să se plângă ca la noi. Și credeți-mă: era extrem de aglomerat.

Transportul în comun funcționează non stop. E vorba despre autobuze. Evident, noaptea sunt mai rare, dar găsești. Metroul e doar vinerea până la 2 noaptea, iar sâmbăta noaptea este funcțional non stop. În timpul săptămânii până la 0:00. Cel puțin așa ne-a zis un român găsit p-acolo prin stație care ne-a băgat în seamă.

Fiind un oraș turistic și cu mult tineret era de așteptat ca oamenii să fie cu telefonul în mână. Nu pe Facebook non stop, dar majoritatea aveau Google Maps deschis ca să poată să ajungă unde doresc. În metrou, în autobuz, pe stradă. Noi ne încurcam și cu ele la început.

Interesantă a fost tendința lor de vorbire. Se foloseau foarte mult de Facebook Messenger și WhatsApp, dar pentru a vorbi cu el, nu pentru mesaje. Eu sunt mai old style, discut mai puțin pe sunet, mai mult pe text.

Am ajuns la aproape 800 de cuvinte așa că ne oprim aici cu primul articol. O să mai public câteva articole pentru că știu că lumea se plictisește citind.