Bine, am învățat și ieri, că de pe atunci mi-am dat seama că-s dobitoc. Cu recorderul vechi nu aveam nici cel mai mic stres. Sigur, nu aveam stres prin faptul că funcționa by default, trebuia doar să am grijă să am acumulatori.
Ei bine, aici acumulatorii țin și mai puțin, dar sunt atâtea modalități de a încărca încât nu îmi bat capul. Pot pune direct la priză, prin baterie externă, cu baterie Sony. Detalii.
O bună perioadă de timp am avut sunet mono. Mă auzeam într-o ureche. Da, știu, căști ar fi trebuit, doar că mi-e comod la soundbar. Nu e sunetul perfect, însă mă descurc. Nici măcar n-am conectat căștile prin Bluetooh, dar prin fir. Arogant, ce să zic, prost?!
Davinci Resolve e un pic mai sofisticat la partea cu mono și stereo. Dacă nu ești atent, nu îți dai seama, iar cu soundbar-ul chiar nu observam probleme (pe laptop am văzut imediat că sunt probleme).
Am luat recorder pe 32 de biți float, mă așteptam să mă folosesc de opțiune. Doar că… la nevoile mele în 99.9% dintre cazuri nu o să fie nevoie de așa ceva. Dar să fie, cine știe ce faci vreodată?!
Eh, cu cât e mai complex sunetul, cu atât ai mai multă informație. De exemplu, până astăzi habar nu aveam că există polywav. Și pe bună dreptate, are sens fișierul ăsta. Dar logica mea era blocată.
Recorderul ăsta are 3 intrări principale și suficient de multe auxiliare cât să stau pe manuale 2 zile ca să îl învăț. Ei bine, toate sursele astea de sunet se duc în un fișier numit polywav. Polyfonic wav. Audio necompresat, de pe mai multe surse.
Practic, ai o singură linie de sunet și poți să extragi doar ce ai tu nevoie sau le poți mixa pe toate. Să zicem că ai 10 surse, ei bine la bază e un fișier, dar cu toate incluse.
Doar că, cu setările mele, Davinci Resolve lua doar primul canal și nu știa ce să facă cu el. Am testat și în Premiere că, inițial, credeam că e ceva bug, abia în Audiacity am găsit explicația și… logica.
O explicație mai clară despre ce este PolyWav aveți aici:
Adaugă un comentariu