Am dormit, pentru prima dată, în hostel

Am plecat în Anglia la invitația Panasonic pentru a vedea chestii legate de televizoare. Practic, chestia foarte mișto a fost un joystick pentru Davinci Resolve. Atât! În rest, nu știu să fi fost lucruri pe care nu le știam, cel mult chestii pe care nu puteam să le fac acasă.

In fine, ideea este că evenimentul a fost de o zi și eu eram deja pe planificări cu Frankfurt. Am zis că e ok să măresc un pic perioada șederii în Anglia. Așa că m-am orientat inițial spre un studio pe acolo. Nu era un buget mulțumitor pentru mine așa ca am zis că de ce sa nu incerc un hostel.

Percepția mea despre hostel uri nu era cea mai bună și recunosc că am avut ceva nopți cu gândul doar acolo, daca nu sunt tepe, dacă sunt probleme pe acolo cu oamenii, cu toată ideea de hostel.

Am stat în 2 hosteluri pentru că am zis sa iau o noapte și în Bristol, sa vizitez și altceva decât clasica Londra. Oricum, muzee nu sunt de mine, în niciun caz singur! Așa dacă ești în mai mulți poți face mai multe activități. In fine…

După ce criterii am ales hostelurile?

Am plecat din start că mai rău de atât nu are ce sa fie. Poate în aeroport 3 zile sau să îmi bag șutul și să îmi iau amenda pe undeva. Nu era probleme a de fonduri până la urmă.

Așa că hostel sa fie. Setez preturi cele mai mici și încep caut sumar. Dacă am văzut peste 8 și relativ aproape am zis că e de mine. Plecăm ușor de la conferință, iar apoi aveam totul la îndemână. În mare, din ce am văzut, hostelurile sunt în zonele importante ale orașelor.

Chiar glumeam cu Panasonic că dacă scap viu după treaba cu cazarea e ok, apuc chiar să scriu și despre eveniment.

Discutând intre timp cu oamenii am înțeles că ar fi bine sa ai următoare:

• locker pentru bagaje
• Sa vezi ce rezervi, sa nu cumva sa te duci la hostel de fete dacă ești băiat. Sunt și mixte, dar atenție sa nu nimerești la fetițe
• Sa fie cat mai puține paturi in cameră: eu am găsit cu 3 și 4 camere: 3, 4 necunoscuți.

Hostelul din Londra

Am citit sumar până la rezervare. La conferință ajung și vad ceva chestii cu India, cu bucătărie și restaurant indian. Am zis că am pus-o!

După căutări suficient de multe am ajuns la recepție. Din una în alta îmi răspunde cu „mulțumesc”. O puștoaică plecată de la 14 ani din Romania lucra pentru indian.

Pur și simplu mi-au zburat toate emoțiile, mă simțeam ca acasă, mai ales că văzusem că de pe card nu mi s-au retras banii până atunci.

Eh, camera nu am pozat-o, dar condițiile puteau fi și mai bune și detaliile nu făceau diferența, iar mic dejunul inclus… mhm, ok.

Dacă țin bine minte, am dat undeva sub 30 de lire pe noapte și încă 10 lire depozit pentru cheie.

Am stat 2 nopți în hostelul din Londra. Acolo am dat de un suedez care mi-a povestit experiența lui din Peru și ne-am nimerit în cameră cu un venezuelan. N-am idee cum a reușit să plece din țară, cert e că omul o ardea pe acolo.

În a 2 a noapte am aflat că era hostel mixt. Cameră de 4 paturi, noi jos… 2 blonde sus. WTF? În căutările mele de pe booking știu că am ratat niște camere pentru că nu eram fată. Aparent, sunt și unele mixte. Am ajuns târziu în cameră, am plecat primul, habar n-am ce era cu ele.

Hostelul din Bristol

Am hoinărit toată ziua prin Bristol și-am vizitat tot ce-am putut pe acolo. Seara am zis că e cazul să merg și eu la cazare, să văd ce se întâmplă. Era la 5 minute de stația de autobuz care m-a adus din Londra și oarecum central. După aceea mi-am dat seama că e strada cu cârciumile lor. De acolo începea nebunia, toți copiii drogați, târâți pe picioare la 22:00 de acolo începea. Deh, sâmbătă noapte… oricum, era miros de droguri pe zi, stai să vezi cum era seara.

Dau un ocol și tot caut intrarea în hostel. Până la urmă întreb un nene de la o poartă ce semăna cu The Moon Backpackers.

Prima impresie a fost: WTF, unde am ajuns?! Femei, probabil, la 30-40 de ani îmbrăcate ca niște gay sau cel mult travestiți de-o parte și de alta a cârciumii. Practic, fiind sâmbătă, ăștia aveau o petrecere în cârciuma din curtea hostelului. În gândul meu… am pus-o. La propriu!

Era 9 seara, plătit înainte, hai să intru în hostel să vedem ce zic oamenii. Un grec amabil, prea amabil pentru starea mea îmi explică ce am de făcut. Ah, făcusem rezervarea într-o cameră de 8 persoane și mă trezesc în una cu 3 paturi. Desene artistice pe pereți, extrem de curat. Singurul dezavantaj a fost că n-am avut locker în cameră, dar am fugit cu ghiozdanul la recepție ca să pot da o tură p-acolo.

Muzica era destul de tare și-am zis că până la 4 dimineața n-apuc să dorm deloc. Oricum, aveam încă 2 ore de dormit pe autobuz și 3 ore pe avion. Triștii ăștia la 12-1 termină cu zgomotul, nu mai vezi decât cerșetori pe stradă și drogați. Sau ăia rupți de beți care n-au avut de cine să fie cărați.

Pe total, s-a nimerit ca ambele hosteluri să fie ok. Mie mi-a plăcut ideea de comunicare cu alții, mai ales cu suedezul m-am împrietenit destul de bine. Chestia cu hostelul am vrut să o fac încă din Madrid, de când mi-am luat prelungirea. Aici, însă, am ales mai multe zile.

Probabil, în iulie, vor mai fi niște zile de haiduceală. Singura diferență va fi că nu voi mai rămâne singur, ci în grup.