Aici, în Ploiești, este un supermaket „La Cocoș”. E un fel de Metro, dar fără cartelă. Cei mai mulți bișnițari cumpără de acolo și vând la magazinele de cartier, alea în care n-a ajuns Mega Image acolo.
Am obiceiul, pentru produsele pe care nu le cunosc, să îmi arunc un ochi pe etichetă: de la proveniență până la E-uri.
Cum mă uitam eu pe rafturi încep și văd:
- condimente din China, din Polonia, din Ungaria
- ulei din Italia, Spania
- murături din Bulgaria
Și lista poate continua la nesfârșit. Importăm orice, la prețuri mai mici față de cele pe care le producem.
Altfel, am încercat ceva oțet balsamic cu eticheta Mizil, față de unul luat de la Lidl. N-are nicio treabă cel de la Mizil cu oțetul balsamic…
Ușor, ușor am ajuns să importăm orice! Punem lacătul curând…
Importăm ,dar aducem cei mai ieftin și cei mai prost pt profituri cât mai mari .
Evident!
Evident o parte dintre romani sunt si mai idioti decat restul… din China, Polonia, Ungaria, Italia, Spania, Bulgaria, etcetera!
Marius dacă ai ști câtă muncă e în spatele unui kilogram de roșii autentice, tradiționale și cu gust… ajungi la concluzia că nu se merită efortul…
Eu de 5 ani de când m-am mutat la casă am înlocuit sala de gimnastică și psihologul cu grădinăritul care te obligă să-ți folosești în mod natural toți mușchii de care nici nu știai că există și te relaxează (mai puține antidepresive, mai puține somnifere, mai puțin alcool).
Din start am decis că familia mea va consuma produse 100% naturale în care am controlul de la producția de semințe și până pun leguma pe masă.
Și e de muncă crede-mă… începi cu răsadurile din martie, semănat în alveole, la 2 – 3 săptămâni după răsărire urmează repicarea – mutat în fiecare plantă într-un cub nutritiv mare (60mmx60mmx80mm) și după jumătatea lunii mai mutat totul în grădină. Apoi udatul periodic, copilitul, cârnitul, legatul pe araci, plivitul, prășitul și câte o stropirea cu un leac băbesc care funcționează împotriva manei, soluție de lapte de vacă diluat 1:10. Vei râde dar… tratamentul acesta funcționează…
După vreo 100 – 120 de zile de la răsărire te bucuri de munca ta, adică de la jumătatea lunii iulie încolo.
Când stai să tragi linie, să cuantifici financiar tot ce-ai făcut pentru a avea certitudinea că mănânci ceva 100% natural ajungi la concluzia că nu se merită. Financiar vorbind… căci satisfacția de a face ceva cu mâna ta este de neprețuit.
Dar dacă eu ți-aș cere în mijlocul verii 20 – 30 lei / kg de roșii din grădina mea m-ai trimite la origini pentru că la piață găsești cu 5 lei. Nu am atâta producție ca să ies cu ele la piață dar când e vârf de sezon nu mă îndur să le fac pe toate suc de roșii sau bulion (unele soiuri nici nu se pretează) și mai dau de pomană (da așa se spune pe la țară când dai ceva fără să ceri bani) prietenilor de familie ca să se bucure și ei de gustul roșiilor de odinioară.
Ieftin și bun nu există… iar în cele din urmă totul ține de alegeri: economisești acum mâncând ieftin sau cheltui mai târziu pe îngrijirea sănătății.
Dumitru, eu la 12 ani vindeam in piața legume, am cultivat varză de abia dacă mai pun gura pe ea acum. 🙂 Sa nu mai zic de copilit roșii și tot ce înseamnă legume de baza. Știu foarte bine ce e in spate și când și cât merită. Depinde foarte, foarte mult ce sol ai ca sa îți faci treaba cum trebuie 🙂
Solul este foarte fertil… un singur neajuns are: e un pic argilos și dacă plouă torențial vreo săptămână non-stop solul se saturează și nu mai permite apei de suprafață să ajungă în prima pânză freatică.
Cineva mi-a spus că ar merge o operație de… nisipare cred că-i spune: se amestecă uniform o parte nisip cu o parte gunoi de grajd și se împrăștie cu utilajul acela special remorcat de tractor. Apoi se ară din toamnă, peste iarnă solul lucrează în legea lui și primăvara când dai cu freza vezi ce-a ieșit. Dacă e nevoie repeți operația… pe mine deocamdată nu mă deranjează că ploile din ultimii ani nu mi-au creat probleme.
Eu am ceva teren in zona Buzăului și ceva teren într-o zonă din Vrancea. In Buzău e suficient să plouă de 4-5 ori si se face mai tot, in schimb in Focșani trebuie să pui mult îngrășământ și să irigi la 2 săptămâni.
Woooow! Soc, soc, soc…!!
D-l Postolachi, cu un pic de „atentie”, poti foarte profitabil! 😉
Nu urmăresc profitul! Dar când vorbesc strict din punct de vedere financiar îmi dă cu minus. Faptul că în fiecare an o iau de la capăt nu mă face mai nebun decât sunt… probabil dacă aș vrea profit aș găsi niște scurtături dar nu grădinăritul este background-ul meu. Să spunem că am un venit suficient cât să-mi permit aceste mici plăceri ale vieții… ce să-i faci, fiecare cu piticii lui ?
Importăm pentru că și lanțurile de supermarketuri fac dealuri pentru toate piețele nu neapărat pentru România.
Așadar, Lidl aduce probabil lapte din Polonia sau Grecia pentru toată Europa de Est, Kaufland aduce din Germania o altă gamă, Profi aduce din Ungaria altceva.
Iar roșii în România nu se produc cât să acopere necesarul de peste iarnă. Așa că singura variantă este să fie din Spania sau Maroc, nu din Turcia.
Mai nasol e cu ceapa, cartofii sau morcovii, legume care tradițional sunt potrivite pentru cultivare în România și pe acestea ajungem să le importăm…
Exact! Eu am cumpărat ultima dată cartofi produși în Egipt… cartofi noi… ultimul sac de cartofi românești cumpărați de la piața engross erau toți pătați la interior. Cei din Egipt aveau un gust… zici că au fost dați cu dezinfectant pentru mâini.
Din poza de sus, cele din ladita din stinga precum si cele din galeata metalica, fac toti banii.
Celelalte…doar vezicule cu apa chioara, fara nici un gust.
Să facem abstracție de la poză. Cred că-i de pe net, e prin arhiva blogului de prin 2016. 🙂
Cum zici tu insa tot alea-s bune.