Băi, eu am crezut că e mit cu britanicii ăștia. Serios. Oricât de mult contact am luat eu cu britanicii când am fost pe acolo, după câteva zile în Tenerife cu un britanic, cu obiceiurile lor, zău că mi-a dat cu virgulă.
Sigur, sunt oameni și oameni, e absolut idioțenie să generalizezi și să crezi că toți sunt la fel, că toate păturile sociale sunt identice.
Totuși, e pentru prima dată când văd cât de mult ceai bea un britanic. Te ferești de un vânt, de o vijelie, poc vine un britanic: mă duc și îmi fac un ceai.
Te mai uiți un pic la Calima cum îți ia șezlongul: hai că îmi fac încă un ceai.
Și OK toți știam că britanicii beau mult ceai. Dar ceai cu lapte? Nici măcar lapte condensat, lapte de băut.
Câte 5-6 ceaiuri pe zi cică bea.
De altfel, cred că pe aici prin est se formează un pic de mâncat mai… calculat, mai sănătos. Carne, cartofi prăjiți și atât. Oamenii ăștia nu combină mâncarea. Nu tu o salată, nu tu nimic. Probabil de asta bagă atât de mult ceai. Le cere corpul.
Și mai umblă prin târg vorba și că nu stau prea bine cu igiena dentară. Dar poate am nimerit categorii sociale mai… ciudate.
Eu ceaiul și cafeaua le beau ca atare. Fără zahăr și fără alte adăugiri. În schimb, am prins în ultima vreme destule persoane care puneau lapte în ceai – așa au văzut pe net – și cică le-ar plăcea. Nu, mulțumesc.
Dar da, britanicii sunt extreeeem de ciudați. Încă sunt suprins de faptul că acolo în 99% din cărucioare exista un sac de chipsuri. Și m-ai surprins am fost când am înțeles că ei fac senvișuri cu chipsuri. Și te miri de ce au extra-size la kilograme, nu doar la haine.
Eu când eram în școală – gimnaziu și liceu-beam ceaiul cu lapte. Lapte dulce. Pe vremea aia nici nu exista lapte condensat. Și este foarte bun. Acum beau cafea și ceai foarte rar.
De fapt laptele hidratează cel mai bine organismul, iar laptele în ceai ajută, având în vedere că ceaiul este diuretic și apare o pierdere de apă în organism.