Eu n-am fost niciodată fanul opulenței, în vacanță. Dar nici nu sunt turist de resort, nu mă văd stând blocat într-un resort. La o piscină, la o sămânță. Nici nu am copii mici, probabil nu sunt în măsura în care să văd lucrurile din punctul ăsta de vedere.
Dar nu, „confortul” de acest gen nu este pentru mine.
La mine este suficient să mă lași pe o stradă și să bântui aiurea. Dacă sunt și în perioadele în care sunt puțini turiști… cu atât mai bine.
Urmăream o discuție clasică a oamenilor de pe Facebook. Ușor, ușor am lăsat în urmă rețeaua și chiar nu mai citesc decât lucruri care mă interesează de pe anumite grupuri pentru că… au rămas acolo doar oameni „de calitate”.
Ca de exemplu, discuția despre cazarea aceasta este legată de opulență, de prețuri raportate la veniturile noastre.
Mi se pare pur și simplu pueril să începi să comentezi că nu îți permiți o cazare. Că este mult prea scumpă, că este într-un câmp sau că mai știu eu ce. Asta pe modelul: capra vecinei.
Când văd comentarii precum: avem salariile prea mici pentru astfel de prețuri îmi vine să plec departe. De parcă absolut toată lumea trebuie să stea la cea mai impunătoare cazare. De unde până unde?!
Și eu îmi doresc velier, dar hei, stau în banca mea că știu că nu pot să-l întrețin.
De trebuit, nu trebuie, dar de dorit îți poți dori!
E proverbul acela cu strugurii acri.
Eu unul, dacă ma duc in Turcia, caut sa am o camera mare, confortabila, in care însă stau destul puțin, rareori se întâmpla sa mănânc masa de prânz.
Dacă merg in circuite, pe cont propriu, aleg cazări care sa fie curate, in zone apropiate de rutele de deplasare, care sa ofere loc de parcare gratuită, asta pentru ca îmi place sa merg cu autoturismul personal.
Într-adevăr, dar când tot vezi comentarii: știți salariile noastre?!
Ok, lumea e săracă, dar există și o pătură de oameni care își doresc ce nu își permit și… fac scandal. Circotecă. Sunt convins că unele cazări din România, din afară, n-au gândit: băi, gata, hai că vom face lux, investim X sumă și ne vom raporta la cei cu minim pe economie. Nu vom vrea să facem business și să ne scoatem investiția, nu-nu.
Mda, mă uit de ceva vreme la ideea asta de cazare cozi, retrase, în mijlocul naturii făcute pentru romantici. Ideea este că pe la noi dacă cauți o cazare aframe d-asta sau un gampling, o să vezi că e mai scumpă decat hotelul de 4 stele in 80% din cazuri. #cănamavutdomle Altfel, cine dă dă…cine nu, nu.
Ah, apropo de asta, dacă e +1, uitați-vă la poze dacă încap adulți acolo, în pod.
Traisca pensiunile mai ales cele pe baza de recomandare de pe la prieteni. Adica mergi la sigur, fara surprize neplacute. In primul rind curat, ieftin si nu la mama draq’ cam asta-i regula dupa care ma orientez.
Asa ca sa prinzi in Sibiu 140 lei / noapte in plina Artmania nu-i chiar de colea.
O sa caut vreo Tanti Maria si cind oi ajunge la Burj Al Arab…
La o cazare mă interesează doar câteva aspecte: curățenia, să fie condiții bune de odihnă, apă caldă la duș și prețul. Nu mă duc în concediu să am fițe pentru că dacă vreau doar aer condiționat, fiță de televizor, cadă enormă, cameră mare, bucătărie cu de toate, internet de mare viteză etc, loc pentru grătar, etc, stau acasă fără a mai plăti cazare.
Ultimele hachite (mofturi si parturi) nu au legatura cu cat de buna sau de proasta cazare exista, ci au legatura cu „mama ce-am mai mancat si ce-am mai baut, mi-am umplut matu’ pana la refuz…”. Unii „turisti” n-au nici acasa conditii decente de trai, dar le *** si ras*** tot ce intalnesc prin alte parti, indiferent ca e vorba de Romania sau de oricare alta tara cu potential turistic.