Progres?

Anul ce tocmai s-a încheiat a fost despre dezvoltarea mea pe toate planurile, mai puțin pe cea financiară. Bine, am zis că trebuie să investesc în mine, să fie mai puțini bani pe termen scurt, ca pe viitor să vină mai mulți. Sau măcar… mai ușor sau făcuți diferit.

E drept că m-a ajutat foarte mult confortul cu veniturile pasive și-am putut să îmi îndrept atenția și spre alte lucruri.

Un prim pas a fost să îmi fac moftul cu aparatul foto. M-au întrebat foarte mulți de ce l-am luat având în vedere că nu am venituri directe din el, dar mie mi-a ușurat foarte mult munca pe care o făceam, în plus am putut să nu mai fiu limitat de condițiile de iluminare d-acasă sau de pe unde am plecat.

Cu ocazia testării gadgeturilor acestea s-au legat și lucruri precum ieșirea în Grecia, acolo unde mi-am dat seama că habar n-am să mă joc cu lumina. O lumină-ntr-o parte, una în cealaltă și una de contur nu înseamnă că știi să aranjezi o lumină. Standardul cu care am rămas din televiziune nu se pupă cu felul în care se construiește un cadru.

Așa că, în ultima vreme, mi-a stat gândul la terminat proiecte, dar și la tutoriale. Mi-a ușurat foarte mult munca upgrade-ul de hardware, dar m-a și dat peste cap pentru că multe chestii de workflow din Premiere nu le-am găsit pe Davinci. De asta m-am lovit săptămâna trecută atunci când am tras un fel de videoclip și m-am lovit de tone de buguri. Am pierdut o săptămână, am luat tutoriale cap la cap, să văd de ce nu ies lucrurile așa cum ar fi fost pe Premiere. Și mă luptam cu morile de vânt: pe unul nu puteam încărca peste 20 de layere, pe altul nu puteam să dau play. Așa că am ajuns la 18 layere care nu mergeau exportate. O plăcere să muncești o săptămână.

Ideea de bază este să investiți în voi că rezultatele vor veni. Direct, indirect, cu satisfacția de rigoare.

Altfel, de vreo 2 ani de zile încerc să devin tot mai bun pe colorizare. N-am fost înzestrat cu talent de la mama natură, n-am făcut desen ca alții când eram mic sau ceva de genul, așa că trebuie să stau să-mi formez la „bătrânețe” treburile astea. Dar muncim și pentru asta. Evoluăm!

Că tot ziceam că nu mai investesc, mi s-a pus pata pe ăsta. Îmi calcă un pic pe Batis, 18-ul ajunge tot p-acolo, dar e 2.8 fată de 1.4. Seara nu pot să stau deloc pe 18mm. Încă nu știu dacă să fac upgrade sau să le țin pe amândouă. Ne mai gândim. Până la urmă, mi-e că ajung să iau obiective tot mai mari… fix de ce mă feream la început.