Am făcut prima alergie la…

Habar n-am ce!

N-am știut cât de clickbait să fac articolul ăsta, dar mi-am luat-o rău în Malta. Și era tare fain, în primele 3 zile și aproape chiar toată a 4 a zi a fost foarte OK. Pe buget, cum îmi place mie, au ieșit toate cum trebuie și cu experiențe foarte faine, cu oameni mișto descoperiți.

Eh, după o zi în care am fost la răsărit, am mers într-o piață de pește, am fost la plajă vreo 2h și apoi am urcat un pic pe un munte, ca mai apoi să dau de un apus incredibil mi-am luat-o. Corpul a dat eroare. La ce? De ce?

Pe moment, m-am gândit la faptul că am mers mult în soare și că având operația la ochi acolo s-a întâmplat ceva. Dar sunt 2 ani de atunci, cu o săptămână înainte am fost la control la ochi, totul foarte OK. Dar seara, când să ieșim la o bere, după ce am stat un pic în hamac, am început să mă umflu în 5 minute. Am trecut prin un pic de panică, bănuiam că e alergie, dar ce să știi să faci pe-o insulă lângă unul din Chile, unul din Mexic și unul cu care n-am conversat decât pe ce poziție să stea aerul condiționat. La recepție erau niște copii cu care am conversat mai bine în spaniolă în situații de panică. Am luat numărul de la spital, am luat numere de contact din zonă în cazul în care nu m-aș fi simțit bine în următoarea perioadă și m-am retras în glorie în pat, cu o aspirină – febră musculară, iar din panica aceea simțeam niște frisoane.

Treaba mișto este că nu știu ce a cauzat. Teste de alergie am făcut doar pentru anestezie, în schimb, n-am avut nicio treabă niciodată cu mâncarea, cu medicamente, cu orice. Sau, se pare că nu am știut eu de ele! Și, evident că neavând vreodată vreo alergie, doar auzind în stânga și în dreapta de ele n-am știut exact ce am de făcut, ce am de luat.

De câteva zile mă gândesc de la ce a fost alergia:

• alergie la mâncare – am mâncat un burger cu cartofi cu ceva condimente pe care probabil nu le-am tolerat. Dar stomacul a fost tun, având ceva probleme în familie și niște hemoroizi externi sunt obișnuit să fiu foarte atent la ce mănânc. Nu mă potolesc cu tot felul de cărnuri din zonele turistice, dar o să încerc să mai schimb asta. Totuși, sunt la a 20 a țară vizitată și nu au fost niciodată probleme.
• alergie ceva insectă de la hamac
• insolație de la ceva soare care să fi dus la inflamarea ochilor și la „bătaia primită” – în loc să fiu într-o cârciumă să beau o bere și să mă chinuiesc să înțeleg ce zice mexicanul în spaniolă ca să îi răspund în engleză.
• alergie la ceva substanță de curățat aerul condiționat sau vreo bacterie de p-acolo. Dar, din principiu, încerc să nu ating prea mult lucrurile prin camere de hotel tocmai să nu pățesc ceva neprevăzut.

Cum s-a manifestat alergia?

Eh, știu că am dat cu parfum și m-am dus să mă uit în oglindă. În prima fază am crezut că am deformări de la oglindă, apoi m-am văzut umflat tot. Atât! Nu a durut, nu a usturat, a fost parfum față de problemele pe care le-am avut acum 2 ani după operație.

Apoi am deschis un pic Google, am anunțat acasă, am dat adresa de acolo, numere de contact și aia a fost.

Ce am făcut după?

După ce am deschis Google ca orice om normal, sper eu, am deschis lista de medici și-am povestit că n-am acces la o farmacie(era undeva după 22:00, iar la recepție au zis că nu e nimic deschis – și, oricum, atunci pe moment habar n-aveam ce să cer) și dacă îmi pot da un sfat. Teama mea principală nu era umflătura în sine, ci teama mea era strict de ochi. Mi-a dat un antihistaminic și un Opatanol pe care cred că l-am mai luat fix în perioada operației, când am fost la mare și aveam un pic de iritație – probabil de la praful de la plajă.

Când s-a retras umflătura?

Au fost mai mulți pași, seara s-au umflat destul de mult, dar cel mai rău a fost când m-am trezit. Pur și simplu mulți credeau că trollez, că am pus filtre pe Instagram sau Facebook. Inepția a fost să n-am nici lacrimile artificiale la mine, deși pusesem mâna pe ele, doar că am considerat că nu va fi cazul, având în vedere că nu ar fi trebuit să fie soare prea mare. Doar că 15 grade ale lor nu seamănă cu ale noastre. Nici măcar crema protectoare n-am luat-o, nu consideram că e necesară.

Pe seară deja simțeam cum se lasă umflătura, fără să iau vreun medicament. Corpul își făcea treaba cât putea, deși eram conștient că nu pot curăța ochii așa cum trebuie. Eu n-am voie să mă scarpin de la keratoconus, evit să folosesc apa normală pe ochi, doar șervețele de la farmacie.

După 3 zile partea de sus a pleoapei și-a revenit, dar partea inferioară, cel puțin la dreptul, colecta mai mult și s-a retras mai greu. Nu înțeleg de ce a fost mai mult pe dreptul decât pe stângul, deși fruntea și ea era un pic umflată.

Discriminare

Sau marginalizare? Să fie cuvânt prea mare?

Cumva, în subconștient, cred că îmi place să ies un pic în evidență, d-aia o fi și blogul ăsta, dar să fie toți ochii pe tine și să fie un pic speriați, îngrijorați sau chiar WTF uite-l și p-ăla era tare ciudat. Probabil că știindu-mi starea îmi agravam singur treaba asta, mai ales într-o zonă relativ turistică. Discuția despre handicap am mai avut-o, am în familie oameni cu handicap, dar nu unul vizibil, locomotor, ci doar o boală cronică, incurabilă. Mă gândesc la cei care trebuie să trăiască cu treaba asta zi de zi, care au ochii celorlalți în direcția lor și trăiesc cu asta zi de zi… mhm, greu!

Concluzia este că mă credeam ca fiind fără pic de alergie, dar uite că ori nu le descoperisem eu, ori vârsta începe să-și spună cuvântul. Privind partea bună a lucrurilor, uite că, cu ocazia asta mi-am făcut prieteni noi și mi-am depășit niște bariere.