Acum ceva timp mi-am luat cap de trepied. L-am rupt pe ăla vechi și am făcut rocadă cu cel de pe monopied. Am zis că va putea suplini niște picioare de trepied bune. Ei bine, nu s-a întâmplat și parcă e mai prost ca înainte.
De multe ori zic să nu mai cumpăr chinezării și să merg pe brand și uite că mai scap câteodată în lumea lor și mi-o fur. Adică, nu, nu nimeresc neapărat produse proaste, dar nici calitatea pe care o vreau. Și nu e de fiță, am învățat că dacă vrei să prestezi un serviciu trebuie să îl faci cu produse de calitate. Asta pentru că chinezăriile, în principiu, nu sunt gândite pentru oameni care trebuie să își facă munca, ci mai mult pentru amatori.
Am luat cap video de la iFootage, alți chinezi exact cum sunt Godox și nu numai. Dar repet, chinezii ăștia gândesc!
Sunt mulțumit de calitatea lui, iar acum vreau să iau picioare ceva mai stabile. Știu că nu pot împăca și zona de travel, dar și cea clasică așa că am zis să am și un trepied pe care mă pot baza. Mai exact, picioare, asta pentru că sunt lucruri diferite: alți bani, altă mâncare de pește. La ideea de „travel” mă gândesc că va veni vremea în care voi dori să filmez un pic și pe la conferințe. Acum mă duc pe stilul: flu-flu. 2-3 cadre și acasă.
Așadar, am luat asta și aștept să îmi ajungă. Știu, exista și Manfrotto pe piață, ba chiar avea un preț bun varianta din aluminiu. Ei bine, mi s-a pus pata pe carbon, nu pe aluminiu.
Și așa, sunt 12 ani de la ultimul trepied cumpărat. Eu zic că e un cost mic pentru… următorii 10-15 ani.
Teoretic, dar pur și simplu teoretic, am terminat cu achizițiile pe anul ăsta. Practic, vă zic, e o boală!
Si eu sunt maniac dupa achizitii pentru ca mereu apare cate ceva nou si trebuie sa testez 🙂
Au venit picioarele acum, de pe Amazon. Senzaționale, parcă aș vrea să iau și monopied de la ei. Nu știu în ce eră am trăit, cu chinezăriile vechi.