Pe blog, în general, a fost liniște. Comentatori vechi, fideli, frumoși, cu opinii mai frumoase, cu troll pe alocuri. Odată cu articolele despre energie am atins și alte bule, care veneau cu background diferit, cu frustrări pandemice, cu frustrări de prețuri ridicate, cu nervi sau cu preconcepții, cum e peste tot.
Mă gândeam un pic, de când e nebunia cu pandemia, că am schimbat un pic macazul și eu, iar schimbări au fost, din toate punctele de vedere.
Dar am învățat să încerc să nu mă mai plâng și să încerc să văd și partea plină a paharului. Un optimism forțat de la un pesimist.
Începutul pandemiei
Lockdown-ul nici nu l-am simțit. Pur și simplu, am avut atât de multă treabă din trecut, atât de multe nunți de editat încât am ajuns aproape în mai cu ele. Practic, eu am terminat cu montajul odată cu începerea unui nou sezon de nunți. Care n-a mai început, într-un final.
După cât am alergat în 2019 era o frână binevenită. Probabil aș fi făcut-o oricum pentru că eram pe foc automat și tot rostogoleam lucruri.
Pe partea personală s-au întâmplat și lucruri frumoase și lucruri mai puțin frumoase. Cumva, pandemia m-a făcut să umblu la prieteni. Nu eram pe aceeași lungime de undă, eu voiam alte lucruri, voiam să evoluez, alții voiau să rămână strict pe linia de plutire. Mi-am văzut de drum.
Pe partea profesională, eu am rămas cu sechele din presă, de când mâncarea venea și după 5-6 luni și-am zis că mai bine îmi îmbunătățesc skill-urile decât să mor mai târziu de foame. Am început bine, cu o înștiințare de la ANAF cu minim 4 zero-uri de care am tras un pic.
Așa că am continuat să învăț lucruri. Mentorul meu mi-a zis acum ceva ani o chestie tare: să nu fie zi să nu înveți ceva nou. Evident că n-o poți duce non stop așa, creierul mai are nevoie și de pauză, dar:
- am învățat să zic NU. Nu merg, nu fac, am alte treburi. Lucruri pe care nu le făceam înainte
- mi-am perfecționat stilul de a face poze. Am ieșit din zona de confort, de a face poze obiectelor și am mers și pe interacțiune. Greu cu oamenii, greu cu oameni care nu știu a poza și tu trebuie să le ceri lucruri. Și-o zice cineva care a mai făcut lucruri conexe
- mi-am perfecționat editarea video. Da, aici încă am avans, văd mult mai bine lucrurile decât le-aș vedea la o poză, dar indirect lucrul cu pozele m-au ajutat să văd și altfel culorile din editor
- am lucrat la partea cu networking-ul pentru blog. Deh, să te vinzi este o artă. Eu nu consider că o știu și abia după 11 ani văd o luminiță. Am avut și ajutor să înțeleg lucruri.
- am vrut să îmbunătățesc partea video, așa cum ziceam la început de an, dar le-am lăsat deoparte și o să revin cât de curând. Dacă văd că nu sunt în stare, iau o voce și aia e 🙂
- pentru viitorul îndepărtat vreau să învăț să deleg
Pe partea personală, în ultimii 2 ani au fost suișuri și coborâșuri. Nici în familie nu a fost totul roz, dar am zis că n-are sens să încarc pe alții cu problemele personale. Sau nu pe blog. Sunt oameni plătiți pentru serviciul ăsta.
Tot în ăștia 2 ani de zile am zis că, dacă tot stau într-un loc, mai bine fixez lucruri la mine. Operația la ochi pare a fi ok, creierul pur și simplu s-a eliberat de stresul că jobul pe care îl faci cu ochii s-ar putea să nu-l mai poți face, la un moment dat. Bine, ca paranteză, până la urmă ai mei m-au crescut cu ideea că, dacă nu ți-e bine, te întorci la țară. Cucu știe a pune în pământ treburi de subzistență. Cumva te descurci până la urmă!
Ideea cu care am pornit articolul ăsta a fost că am profitat de pandemie și de blocaje pentru a învăța și face lucruri noi, pe cât se poate. Să devin o versiune mai bună, la propriu, fără bullshet-uri motivaționale.
Cumva, în loc să ne plângem de unii sau de alții că au făcut, că au ridicat prețuri, că LGBT sau că nu știu care Viorica a făcut lucruri. Am reușit să mă detașez un pic de cancan, iar timpul să-l aloc pentru lucruri noi. Ah, da, ca exercițiu de detașare, am început să ocolesc pe cât se poate subiectul cu virusul. Prefer să ies cu un troll din subiect.
Redoo a zis
Cum să nu te plângi? Nu vezi că e greu?
Adrian a zis
Ține-o tot așa! 😀
alin a zis
Recomand si un instrument muzical pentru relaxare si dezvoltare.
Vasi a zis
Asta cu pozatul te înțeleg perfect. Ani la rând mi-am pozat jumătate de prietene care voiau poze frumoase, ușor artistice, de la plimbatul pe stradă în haine de nuntă și tocuri cui de 15 cm până în ………dormitor, ai avut dreptate, nu știu să pozeze, vor de toate dar nu știu cum, stau în fața camerei de parcă donează sânge. Dar mereu am găsit satisfacție și acolo. Pandemia m-a prins relax, eram deja obișnuit să stau închis în casă, distrofia m-a antrenat din timp. Am căutat și găsit mereu să-mi umplu timpul cu lucruri, mai pun windows și programe la unii alții, mai scriu proiecte și lucrări pentru liceeni și studenți leneși, citesc blog-uri interesante ca al tău de unde mereu mai înveți ceva, se găsește, voință să fie. Una peste alta, să fim bine. Sănătate multă tuturor și spor în tot ce faceți.
Adrian a zis
Că bine zici.. nici mie nu îmi prea place ideea de a face ședințe foto organizate.. deși, la început de drum fiind, primesc apropouri de genul „nu îmi faci și mie niște poze?”. Am încercat, nu am găsit prea multă satisfacție. În schimb, cochetez mai degrabă cu ideea de instantanee, mi se pare că poți obține cadre mult mai mișto.
ionică a zis
Sa fi sanatos.
vasile a zis
Pare o analiza de sfarsit de an… insa singurul an care s-a sfarsit de curand e anul bisericesc! 😀
Marius Cucu a zis
Sfârșit de sezon.
vasile a zis
„Sfârşitul cheamă un nou început!” – Părintele Constantin Galeriu
ice4you a zis
Eu am lucrat enorm de mult la partea analitica schimband stilul de scris prin sustinerea unei importante parti de documentare, de unde au venit si schimbari radicale si pe partea de adresarea, mergand mai mult pe concret decat opinii personale pe care le’am redus la un singur paragraf. Treptat s’a schimbat si publicul, pe langa comentatorii de casa, aparand si altii foarte bine informati care vin cu opinii personale in ce privesc subiectele propuse, uneori creandu’se reale dezbateri foarte misto fapt ce a dus si la o importanta crestere a numarului de abonari. In rest, am facut destule pe plan personal, partea aia cu „sa invatam mereu cate ceva” e buna pana la un punct, sau mai exact pana cand nu uiti ca viata asta nu e doar invatat pentru ca oricum cand te apropii de finalul ei realizezi ca n’ai invatat mai nimic. Sanatate! 🙂
Marius Cucu a zis
Legat de conținut și pe aici l-am mai schimbat, inclusiv tonul pe care îl am în articole. Unele au rămas la fel de puțin documentate, altele scrise cu mai multa încredere. Eu zic ca, trăgând linie, sunt mai argumentate. Legat de învățături, deh, dacă nici la 30+ nu încerc sa mut munții… atunci când?