Se face un pic de caz pentru salariul minim pe economie. Am făcut și eu un articol prin care încercam să înțeleg una și alta. Totuși, mi-e un pic greu să înțeleg mișcările din ultimii ani.
Stau și mă gândesc dacă ele chiar vin din interior sau dacă nu cumva vin din afară. Economia nu se mai leagă doar de noi, ci este un cerc vicios, probabil, făcut de țările mari. Context regional, context european și global.
Mă uit, de exemplu, la statistica Eurostat. Tendința este de creștere, în zona noastră. Atât noi, cât și celelalte țări. Că avem un proces un pic mai accelerat… ok, dar nici ceilalți nu stau pe loc. Poate că de undeva, de la centru, se fac niște calcule pentru o forță de muncă mai scumpă. Până la urmă, la asta se reduce, nu?
Cu cât crește minimul pe economie automat cel care avea 1000 în mână își dorește 1200, ăla care are minim este fericit cu încă ceva zeci de lei în plus, în buzunar.
Sigur, există și varianta mai rea, în care angajatorul îi dă cu jet sau îl trece la gri. Nu îi va mai plăti toate taxele, ci va trece la gri. Am impresia că nici nu mai este penal dacă nu îi plătești dările angajatului…
Ah, de curiozitate, m-am uitat și la cât e minim în Luxemburg. E cam sus linia aceea.
Toata treaba asta e o problema de matematica elementara si am sa incerc sa-ti explic de ce implementarea e proasta si tipic socialista, nu doar in Romania ci peste tot in UE. Chiar am un articol despre treaba asta.
Sa presupunem ca un salar minim brut e 1400 de lei din care se retin 600 de lei sub concept de taxe de diverse tipuri. Omul ramane in mana cu 800. Statul teoretic gestioneaza deja un buget facut pe diferenta aia de 600 de lei dintre net si brut.
Cand vine si-l mareste cu 100 de lei, fara sa faca vreo alterare bugetara ar trebui sa scada % taxelor, omul sa incaseze 1500 brut si 900 net pentru ca orice crestere salariala justa trebuie sa aiba aplicata o fiscalitate invers proportionala.
Cand statul creste salariul minim fara sa ajusteze in vreun (negativ bineinteles) fel cotele de contributie nu face decat sa mai aplice o japca in buzunarul angajatului si al angajatorului.
Masurile aste nu sunt doar populiste ci si intr-un fel opresive. Dar in socialism cam atat de departe merge gandirea. Cand costurile pentru stat in ceea ce priveste sistemele sociale nu cresc datorita unor factori bine definiti, presiunea pe angajati si angajatori creste ca sa acopere diverse gauri.
Orice suplimentare salariala generica si nu discretionara trebuie sa fie urmata si de o relaxare fiscala generica si nu discretionara. Am in draft o chestie pe tema asta cu mai multe detalii si sper s-o termin in curand.
P.S. Si aici nu vorbim de o indexare la inflatie. Indexarea la inflatie ar trebui sa se faca anual sau daca nu se face anual, la prima marire sa se aplice retroactiv.
E interesant că sunt țări care o duc mai bine ca noi și nu au salariu minim pe economie. Islanda, Danemarca și Elveția sunt doar câteva exemple 🙂
Si mai interesant e faptul ca foarte multa lume asociaza tarile alea cu socialismul si le da exemple ca fiind tari socialiste cand de fapt statele din tarile respective se finanteaza partial de pe spinarea unor industrii precum cele petroliere si de pe spinarea unor fonduri de investitii.
Salariul minim e o baza de reglementare, facila si usor de manevrat fara a veni permanent cu grile si anexe. Multe chestii se raporteaza la procente din salariul minim 😉 Problema e ca daca traiesti din salariul minim e nasol, daca insa veniturile tale sunt de la 3, 4 salarii minime in sus atunci esti avantajat. Asadar treaba asta nu prea e social-democrata si in primul rand baza asta de calcul vizavi de salariul minim ar trebui sa dispara, nu si salariul minim ca si concept. Maririle din ultima vreme sunt capcane si pe termen lung vor avea efect de bumerang, ca de obicei, asta daca nu va fi scos din formulele de calcul a diverse impozite, taxe, amenzi, etc., etc., apoi multi cresc preturile automat odata cu cresterea salariul minim, ce sa zic eu m-as bucura de existenta unui salariu maxim :))))