Oostende, suficient pentru daytrip

Am văzut multe destinații de plajă, dar Oostende nu ar putea să fie una dintre ele, nu una pe care să o recomand cuiva.

Eram în Bruges și am zis că trebuie să fac și un daytrip. V-am zis că n-am știut cum să fac cu organizarea, însă, în ultima zi de Bruges am dat-o spre Oostende. Mi s-a zis că este extraordinar și că merită o deplasare până acolo.

Ei bine, să faci plajă în vânt și ploaie zău că nu este deloc interesant. Sigur că da, oamenii de acolo sunt obișnuiți cu ploaia, iar eu cum am pus piciorul în orașul acela parcă am dat semnal ploii să înceapă mai serios să își facă de cap.

Era mult mai interesant să se întâmple asta, nu?!

Ei bine, Oostende este la o aruncătură de băț de Londra, așa că vremea era identică. Am reușit, printr-un noroc să vizitez o biserică și să stau în vreo 2 cârciumi cât să treacă ploaia. Și o grădină japoneză, dar pe ploaie torențială. Știți cât de romantic a fost?! Cu chiu cu vai am reușit să ajung și un pic pe plajă, măcar să văd un pic zona, nu doar micul port din fața gării.

Se vede că oamenii ăia au bani de spart. N-am văzut niciodată atât de multe stânci „curate”. De parcă eram la un Costinești proaspăt amenajat, dar fără ca oamenii ăia să știe de căldură, de soare.

Partea faină a fost că am văzut, printre stâncile acelea o focă. E pentru prima dată când văd o focă în mediul ei natural. Dacă nu strigau oamenii din jur: Cucu, Cucu – aparent, așa țipau oamenii la focă, jur că n-o vedeam, deși am fost atenționat că în zona aceea ar trebui să fie una. Am înțeles din „gura mare” a oamenilor de ce ni s-au pus garduri pentru nu a ajunge la focă și nici măcar 85-ul meu n-a făcut față ca să am și eu o poză decentă cu foca.