Daniel mi-a dat o idee de articol și-am profitat de ocazie să scriu câteva rânduri despre asta. Ai mei zic că sunt zgârcit, dar eu zic că sunt cumpătat. Și mă gândesc să iau de 10 ori lucruri, dar prefer să iau ceva de calitate. Mai bine mai scump un pic, dar să știu că îl folosesc pentru mai mult timp.
De aici pleacă și ideea mea cu a nu lua lucruri proaste sau… cadouri. Mai mult, nu iau atenții de niciun fel. Am urât treaba asta în școală, am foști colegi care au ajuns „pă Anglia” care erau mereu cu plăsuța cu atenții la fel de fel de ocazii.
În funcție de anturaj perspectiva mi s-a mai schimbat și am devenit și eu balcanic. Mai apoi am schimbat grupul de prieteni și oamenii calculau orice la ultimul leu. Nu se rotunjea nimic niciodată, totul era la virgulă. În ultima vreme a venit și Revolut cu split bill de-a făcut senzație în grup.
Eh, în ultima vreme, a ajutat și pandemia, au ajutat și interesele fiecăruia, grupul s-a răcit și fiecare și-a văzut de drum. Simplu, eficient, fiecare pe drumul lui, fără nicio obligație.
În paralel, observ discuții de la un alt grup: „nici nu ai idee ce am făcut pentru el, i-am făcut cadoul X, iar el mi-a luat Y, de 20 de ori mai prost.”
„I-am ajutat cu Z, ei nu au făcut nimic.” Discuții și iar discuții fără sens, din punctul meu de vedere. Ai nevoie de cineva, de ceva, rezolvi imediat, închizi subiectul.
Nu îl închizi ajungi să ți se pară, după luni, ani, că celălalt trebuia să facă(dea) mai mult.
Și, în principiu, treburile astea ajung să se întâmple între apropiați, cu cei necunoscuți nu îți permiți și… eu zic că e mai sănătos.
Îmi plac articolele tale, așa că te urmăresc cu interes.
Și eu am remarcat la unele persoane chestia asta cu „returnarea valorii” cadourilor. Cred că ține destul de mult de educație. Am văzut situații în care au fost discuții chiar între membrii unei familii.
Eu am ajutat și am dăruit dezinteresat, fără să urmăresc un scop anume și am remarcat că ceea ce dăruiam se întorcea multiplicat la mine din alte direcții.
Multumesc frumos. Dar nu cumva acel intors inzecit este si el o asteptare?! OK, daruiesc, ca poate, poate se intampla sa imi mearga si mai bine in viata?! Nu poate sa fie si aceasta o perspectiva?
Eu merg pe principiul sa dau 10% din ce primesc inapoi la cei care au nevoie.
In felul asta nu o sa fiu dezamagit NICIODATA ca nu am primit INZECIT :))
Nu, pentru mine a fost o constatare acum când am ajuns la vârsta a treia.
Eu incerc sa evit servicii/favoruri de la prieteni si prefer sa platesc totul, ca sa nu am obligatii de la nimeni.
Si chiar insist sa platesc serviciile/favorurile, chiar si intre prieteni, dar cu unii nu te poti „intelege”, sunt prea caposi si cel mai destept cedeaza :)).
Eu inteleg ca in majoritatea cazurilor compensarile nu sunt egale (eu ii fac cadou de 1000 lei si el de 100 lei sau invers), dar mai important e gestul decat valoarea.
De fapt prefer sa nu mi se faca deloc cadou de ziua mea si doar sa vina, sa ne vedem, sa discutam, sa bem o bere/vin si o felie de tort, decat sa imi aduca ceva ce nu mi se potriveste ca marime, model sau tip.
Dar sunt si cazuri de „profitori” care tot timpul apeleaza favoruri de la „prieteni” si apoi cand ai nevoie de ei … nu au timp, nu pot, nu au asa ceva, nu cunosc, nu, nu si nu. Si incerc sa ii evit sau sa il iau si eu pe NU in brate.
Ma enerveaza si politica de „tips” la orice si oricine si am redus pe cat posibil la frizer (poate iti taie vreo ureche) si restaurant (poate iti scuipa in mancare), desi o sa incerc sa scap si de astea dar e greu cu mentalitatea celorlalti.
Se uita la tine de parca ai fi ultimul scartar.
Cu Taxi/Uber/Bolt am scapat prin utilizarea stricta a aplicatiilor.
La livrari de mancare comand si platesc cu cardul in aplicatie.
La curier nu am ce sa platesc pentru ca produsul si livrarea o platesc direct la comerciant cu cardul (las doar daca ma asteapta sau revine mai tarziu)
Cu sanatatea incerc pe cat posibil la privat.
Incerc pe cat posibil sa platesc cu cardul sau OP si incerc sa nu folosesc cash, de multe ori nu am un ban sau doar cativa lei in portofel gratie/din cauza/datorita sotiei. Sau poate e ceva in subcontient?!
Am ratat ceva?!
Daaa. Ai ratat multe, dar cel mai rau e ca nu vei intelege ce scriu acum, pana nu traiesti pe pielea ta.
Ma opreste un copil pe strada sa-mi ceara bani pentru o paine. Eu aveam bani doar pe card. -100 puncte pentru mine 🙁
Vreau sa iau ceva legume, fructe din drum, la poarta omului, dar banii doar pe card. Ce faci cu cardul???
Pe munte dau de culegatorii de afine. Si sa stii ca afine ca acolo gasesti doar pe langa piete,o perioada scurta din an, la galetuse aduse uneori de culegatori.( Afine din padure. care pleaca din tara 80% din cantitate, nu din alea „bio” din market) Ce faci cu cardul???
Iau cas , lapte, oua de la tara, direct de la gospodaria unei familii. Ce faci cu cardul????
Mai sunt multe ….. si eu sper sa ramana asa, sa-i folosim ca pentru troc.In plus, negocierea cu cash e mai palpabila :))
Una peste alta, cu sau fara pocloane….eu raman la o vorba: banii sunt doar bani – vin si pleaca!
Sanatosi sa fim sa ii putem folosi!
Probabil … in mod sigur 🙂
Pentru alte cazuri cand stiu ca ma duc in zone lipsite de „civilizatie” imi scot bani cash.
„Ma opreste un copil pe strada sa-mi ceara bani pentru o paine” … ma duc la magazin si ii iau o paine cu cardul.
De multe ori am vazut situatii cu asa zisi „nevoiasi” care aruncau mancarea, pentru ca pe ei de fapt ii interesau banii.
Este o adevarata mafie cu cersetorii si in 99% castiga mai mult bani decat majoritatea romanilor.
Parerea mea: nu dati bani la cersetori sau „muzicieni” pentru ca de fapt dati bani la „mafioti”, la drogati, etc
Daca vreti sa contribuiti cu ceva: haine, incaltaminte, mancare sau donatii la asociatii cunoscute, desi si acolo in multe cazuri se „spala” bani prin mai multe metode: comisioane grase legale si contractuale (uneori si de 50%) pentru cei care conving oamenii sa doneze si cei care colecteaza donatiile cu foaia si pixu in mana pe strada.
O alta metoda este clasica supraevaluare a bunurilor si serviciilor cumparate de la „cunoscuti”: chirie, transport, organizare, bunuri mai scumpe decat la orice magazin, etc
Oho. 🙂 În Centrul Vechi donațiile au ajuns ca în Europa. Donațiile pleacă de la 5 lei în sus.
Chestia cu muzicanții, pentru cei care cântă pe stradă sunt muzicanți nu muzicieni, eu le dau. Totuși îți dau ceva pentru banii ăia. Și mulți cântă bine.
Unde e artă, da, fără discuții eu zic că trebuie încurajați, unde e cerșetorie… e altă discuție. 🙂
În Sevilla era un nene în parc care n-avea nici voce și nici talent, dar încerca să facă oamenii să râdă cântând afon. Se distra și el, se distrau și trecătorii. 🙂
Unii muzicieni de valoare au ales sa cante pe strazi, nu pentru bani de pe urma biletelor vandute prin sali, cluburi, arene, etc.
El este doar unul dintre ei si canta pentru oamenii din jur, facand arta din pasiune pentru muzica si pentru oameni, fara sa astepte „recompense”.
Ști cum e vorba aia de unde dai, de acolo primești.
Și eu sunt la fel ca tine,mă gândesc de 10 ori înainte, de asemenea nu îmi place să iau lucruri de proastă calitate, mai bine ceva mai scump dar să mă bucur de el .
La capitolul tips, pot spune că mai las la restaurante,terase s.a.m.d
In schimb tot ce comand online plătesc ramburs, deoare mi-am luat țeapă…am plăti produsul și ăștia de la curier se făceau că nu găsesc coletul…mi s-a livrat după 2 luni.
Produsele scumpe de acum nu mai sunt „cum erau odată”. Așa că trebuie să îl alegi pe cel care îți aducea cea mai mare valoare, care îți place și care te face fericit.
Nu plânge că ai pierdut un grup, mai bine gândește că ai câștigat timp și alți prieteni care or să vină.
Comand online, plătesc cu cardul și aștept să vină acasă. În oraș, dacă îmi place persoana cum vorbește, îi las ciubuc. Dacă vine obosită și cu o voce deaia de „voi ce plm mai vreți” îi dau un router tp-link peste mufă la sfârșit.
Daca cineva mi-a facut un cadou si apoi imi scoate ochii , prefer sa-i dau cadoul inapoidecat sa imi scoata ochii
Aplic principiul milenar „am avut sa-ti dau, ai avut sa-mi dai si ne-am achitat”. La o succinta comparatie, unii oameni s-au nascut cu o stea in frunte, altii, orice ar face si oricum ar proceda, nu rezolva mai nimic deosebit sau special. Ca sa intelegem mai bine, una e sa fi calculat si alta e sa fii avar. Apropos de a fi sau nu, calculat. Daca ne-am nascut cu curu’ pe scaun si traim in bula noastra, fara sa avem habar de oamenii care ne inconjoara, fiindca n-am avut nesansa lor, nu putem aprecia eforturile si munca lor. In schimb, daca viata ne-a purtat prin mai toate mediile, mai mult sau mai putin placute, iar memoria nu ne joaca feste, abia atunci putem intelege ca poti fi calculat dar in acelasi timp, darnic. N-ar trebui sa ne rusinam sa dam cadouri celor apropiati, fiindca tine de traditie si educatie. Dar daca nu se poate ajunge nici cu o prajina pana la lungul nasului nostru, atunci mi se pare firesc sa refuzam sa dam, dar sa nu uitam sa refuzam sa primim. Principiul „dar din dar se face rai” nu poate fi aplicat decat de cei care mai au ceva credinta in ceva/cineva. N-as vrea sa se faca confuzii intre credinta si religie (oricare ar fi ea).