Nu știu dacă sunt workaholic sau poate doar îmi place ceea ce fac. Partea nu tocmai grozavă este că, dacă te bagi în horă trebuie să fii acolo. Ăsta e mediul și încerc să mă pregătesc pentru momentul ăla. Mai ieri aud că cineva și-a luat luni sabatice pentru că nu mai rezista.
La polul opus sunt oameni care nu au un suport financiar și se lamentează încercând să facă lucruri. Culmea, probabil sunt mai talentați, chiar dacă nu au experiență.
În toată treaba asta cu inițierea întreb: păi de ce nu îți iei o cameră și să încerci?
„Nu am bani.”
Ok, dar știi să editezi, e coadă la editare video, de ce nu faci câteva montaje și ai niște bani extra pe lângă job?
„Eh, lasă, strâng eu o dată”
La polul opus am și oameni care produc suficient, le merge bine, în schimb nu ar investi în tehnică, în sculele necesare pentru a fi în pas cu lumea. Oricât ar vrea lumea să creadă, depinzi de niște scule, nu doar de talent.
Și exemplele sunt și pe acasă. Le-am văzut ani de zile în piața de foto video: dar ce? „Ăsta mai nou îmi face de mâncare?!”
Ia ghiciți cine nu mai e pe piață acum, după câțiva ani?!
Pheno a zis
Autosuficienta, comoditatea, inertia, miserupismul, etc., fac parte din natura umana. Multi se plang dar putini schimba ceva pentru mai bine. E mai comod sa luam totul de-a gata, decat sa ne batem capul. Principiul „traim ca sa mancam” bate logica „mancam ca sa traim”. Mancarea are acelasi gust, indiferent daca utilizam tacamuri de unica folosinta sau tacamuri din aur.
Marius Cucu a zis
Într-adevăr, dar în mediile creative nu prea îți permiți să fii autosuficient, mai ales în competiția de pe piață. Ca angajat sunt convins că sunt mulți care sunt pe același principiu și nu îi condamn, nu trebuie să își bată capul. Când vrei mai mult, în schimb…
Sorin a zis
Oamenii se complac cu viata, cu rutina zilnica, cu ceea ce au invatat si amana evolutia. Totodata, sunt oameni care sunt tristi si deprimati, refuzand orice schimbare de macaz.
Sunt prinsi in viata trista cotidiana incat uita sa mai faca si altceva. Stiu si eu destui care tanjesc dupa o calatorie, dar nu s-ar urca in tren sa mearga pana la munte sau la mare pentru cateva ore.