Știu că sunt ca o moară stricată și îmi pare că tot repet și repet lucruri, dar tind să cred că lucrurile au mai evoluat. Anul ăsta e cel al spitalelor și asta e clar. Întâi sor-mea, apoi eu, iar acum cu taică-miu. Doar eu am fost cel care a stat 3 luni după o programare la privat, nu a fost suficient de inteligent să rezolve lucrurile la stat, de pe-o zi pe alta. Ironia sorții, de data asta, dar na, nu era tehnica disponibilă.
Tocmai am călcat în spitalul 3, în ultimele 2 săptămâni. Județean de la noi, Elias, iar acum Fundeni. Deh, strângem opinii, căutăm soluții, după infarct inima funcționează la 35%, din 55% când e ea în mod normal. De fapt, noi am vrut să ne convingem dacă e rost de vreo ablație. Medicii au zis că nu este cazul.
În timp ce mergeam spre Fundeni, apropo, capitala e din ce în ce mai legată la autostradă, primesc un alt SMS. Ce e în interior e total de rahat, am prins 3km în 40 de minute, pe timp de vară, dar toate cele 3 spitale sunt cumva conectate la autostradă. Mi se pare incredibil. Din Ploiești, ți-e mai comod să mergi spre București.
De data asta era platforma de la STS, nu ceva aplicație plătită separat, prin care eram întrebați ce s-a întâmplat la Elias, dacă s-a dat șpagă, dacă s-a cerut, cum s-au comportat oamenii de acolo, dacă ne-au cerut să cumpărăm medicamente, dacă tratamentul a fost OK. Acum pot să îmi dau cu părerea mai apăsat despre tratament pentru că am cerut și a 2 a opinie la Fundeni și exprimarea a fost: „a fost tratat foarte bine la Elias„. Am validat asta și în formularul 2.
Ca experiență în sine, mi se pare că Fundeni e mai aerisit, mai nou, oarecum mai organizat. Bine, e greu să îmi dau direct cu părerea că una e să mergi la o consultație, alta să mergi la terapie intensivă. Dar pare mai renovat. Plus că este un soi de recepție improvizată pentru toți oamenii care vin la consultații sau internări de-o zi.
Cât se poate de organizat, cine avea deficiențe era întâmpinat cu căruțul. Noi am fost în corpul B, acolo da, e o intrare dubioasă, adică să fii spital, să vină zilnic oameni cu probleme și tu să ai rampa atât de abruptă. Tot ajutau paznicii, dar e complicat. Noi ne-am dat cu scaunul cu rotile.
Altfel, toată interacțiunea și aici mi s-a părut foarte bună și mai peste tot erau panouri cu fonduri europene. Acum îmi amintesc că era și unul cu grevă japoneză pe la Elias. Aici n-am zărit vreun mesaj.
Ideea e că mi se pare că ai de ce să te legi la spital, chiar și cu probleme grave. E un mare plus. OK, vedeți că nu iau în considerare prea mult spitalele din linia 2. N-am prea luat în considerare ce se întâmplă prin Ploiești, nici pentru analize mai simple. Totuși, atât Elias, cât și Fundeni ne-au cam recomandat medici buni din Ploiești. Dar probabil că nu merge cu încrederea.
E casa ta, repetă lucrurile cât dorești, că face bine la psihic. Nasoală perioadă în materie de sănătate și mi-e groază, când mă gândesc că ne cam așteaptă și pe noi. Sper să nu, dar de taxe n-am scăpat, aștept moartea, să văd cât mă costă. 🙂