A fost zi d-aia birocratică. ITP, apoi mi-am preschimbat buletinul. În sfârșit, sunt și eu la casa mea, că de 5 ani de zile nu mi-am bătut capul să fac schimbarea de adresă, nu am considerat necesar să mă mut, dat fiind faptul că sunt 3 scări de la ai mei până la mine.
Uite că la ITP au reușit să informatizeze un pic sistemul și să validezi mașina în sistem. Probabil că se mai dă șpagă pe alocuri, dar în principiu, lucrurile s-au rezolvat.
În fine, am ajuns la buletin. Acte, pentru că-s pe barba mea, au fost puține:
- copie act casă + original
- buletin expirat
- certificat verde
- cerere de eliberare buletin
- chitanță eliberare buletin
Totul făcut din aceeași locație, dar birouri diferite. Oarecum eficient. Xeroxul era acolo și era pregătit să-ți ia 50 de bani pe foaie. Tare curios sunt să văd ce se va întâmpla cu business-ul ăsta din ianuarie, de când va trebui să fie implementată legea cu xeroxul.
Nu înțeleg care e rostul pentru care completezi acea cerere tip. Fun fact, am luat una un pic ruptă, am întrebat paznicul că merge și așa, am greșit-o(e atât de mișto gândit formularul ăla încât probabil niciunul n-a completat-o vreodată – am inversat adresa veche cu cea nouă).
Nu sunt date nemaivăzute pe acel formular: adresă, CNP, nume părinți și serviciu. Atât. Doamna care introduce datele s-a uitat direct pe buletin pentru că e mai simplu să citești un text imprimat față de unul de mână.
Pur și simplu e o cerere care să fie. Un fel de declarație pe proprie răspundere că te duci personal să-ți înnoiești „înmatricularea” pe următorii 10 ani.
Eh, la ITP se fac manevre periculos încă, mai ales pe la sate. 😀