Lumea plânge pe rețelele de socializare de faptul că nu poate schia. Pe bună dreptate, toată lumea observă că nu e zăpadă decât prin Transalpina.
Acum mulți ani de zile, eram pe pârtie și cineva s-a lovit de un stâlp de protecție de la plasele acelea. O fi fost un semn ceva, divin.
Cert e că omul a venit de la munte până acasă(a se citi spital județean) cu amnezie. Și acum râdem de faptul că repeta 3 lucruri: „de ce nu ai parbrizol la mașină, unde îmi sunt cheile, unde îmi este portofelul”
De atunci cumva am luat frica și m-am rezumat la a mă da cu „sacul”. Atât. Bine, în ultimii ani, nici asta n-am mai făcut, am îmbătrânit rău de tot.
Acum 1-2 ani cineva mi-a povestit fix asta: pandemie, refulat la zăpadă, intrat în capul în pom, amnezie temporară. Aceeași poveste parcă trasă la indigo.
Nu știu, dar pe mine nu mă atrage chestia asta. Bine, mie mi-e frică și de înălțime, dacă nu e suficient de stabil totul, însă nu înțeleg cum stă treaba cu adrenalina asta în care ai cele mai multe șanse să faci contact cu spitalul, în cel mai bun caz.
Fiecare cu nebuniile lui, personal nici eu nu sunt cu schiatul/datul cu placa, dar dacă anumite persoane vor sa trăiască anumite senzații extreme, e fix problema lor 🙂
Evident. Fiecare își ia dopamina de unde dorește. Dar eu nu mi-aș rupe picioarele pentru asta.
E vazuta acum ca un semn de bon ton, de a face parte din societatea înaltă. E un statement asa cum e pentru mulți mașină scump. Asa se explica și spiritul de turma și sadomasochismul de a sta în trafic pe Valea Prahovei.
Eh, lasă că se pregătește documentația pentru Valea Prahovei. Se face autostrada. Nu va mai fi coadă în 10 ani.
Eu când aud asta cu „autostrăzi în România” mă bufnește râsul. 2 benzi pe sens se poate numi cel mult drum european.
Măcar să avem 2 benzi pe sens spre munte.
Tocmai s-a mai înregistrat un rateu. Al 4 lea.
O luam de la capăt.
Îți dai seama că glumesc, nu mai am pretenții să se facă ceva în zona aia. Totuși, eu urmăresc Autostrada Moldovei. Pare că o fac, se muncește serios pe lângă mine.
Schiorul roman ce alege plaiurile natale traieste viata la max. O pirtie de schii bine delimitata n-ar trebui sa contina copaci. Iar stilpii de protectie plasa pot fi inlocuiti cu ancore pozitionate in afara pirtiei.
Schiurile nu-s de mine, îmi cumpărase tata o pereche, n-am reușit să stau în picioare mai mult de câteva secunde. La sfârșitul zilei mă dureau toate oasele, mă cruceam de cum cădeam și mă contorsionam cu picioarele de abia le descâlceam. Eu am fost adeptul saniei, pe burtă, viteză, trambuline, creieri făcuți omletă, apoi am trecut la camera de camion, 4-5 nebuni pe ea piramidă, control zero pe direcție sau viteză, accidentări, buze sparte, cucuie, mai vreau o tură. Mi-e dor de vremurile alea.
Mai cunosc si eu un schior si o schioara (familie), care-si prindeau schiurile pe autoturism, plecau la munte la schi, iar acolo, dupa ce parcau masina in parcarea vre-unei pensiuni, se parcau si ei la o terasa sau restaurant, dupa care se intorceau acasa si ne povesteau ce spectaculoasa viata e la munte. Eu sunt nascut in Brasov, iar cand am implinit vasta de 6 ani, ne-am mutat toti (familia/tata, mama, doi copii) in Bucuresti. Nu mi-a placut schiul niciodata si nici nu am invatat sa schiez. Entorse, fisuri sau fracturi pot aparea din diverse motive casnice sau mai putin casnice in decursul vietii oricui. Intotdeauna mi-a placut marea, nisipul, apa, soarele, caldura si clatitul ochilor cu frumusetile de pe plaja. Macar la mare ai ce sa admiri, dar la munte, pe partie, pe zapada (daca nu e noroi), pe frig (uneori pe ger, ploaie, zloata, chiciura, lapovita, ninsoare, viscol si alte alea), unde toti si toate umbla incotosmanati, caciulati, fularati, inmanusati, cu bocanci, apreschiuri sau clapari, mascati de nici nu stii ce sau cum arata, nu gasesc ceva de admirat. Dar, de gustibus (et coloribus) non disputandum.
Sania nu îți mai place…
Am semne de la sanie de bună purtare. Să rămânem la sac.
Schiatul nu este pentru oricine…am și eu un vecin care a avut un accident urat la schi.
Oamenii se plâng că ajung la munte și nu e zăpadă…practic pentru asta vin majoritatea in stațiunile montane…in rest ce să faci de exemplu în Poiana Brașov dacă nu este zăpadă?
Asta e problemă generala a turismului romanesc. Aproape nicăieri în tara nu ai unde sa ții turistul mai mult de 24 de ore.
Cam imediat dupa 27 de ani si aparitia copilului am eliminat cat de mult din riscurile pe care mi le asumam inainte legate de sporturi si alte lucruri duse la extrem. Am o responsabilitate, un copil de crescut care are nevoie de un tata intreg, nu accidentat, am rate la banca, am familie de intretinut.
Cu schiurile nu stiu, decat extrem de putin. Cu placa nu am incercat niciodata. Am incetat sa ma mai prostesc cu bicicleta, fara motoare, fara 200km/h+ noaptea pe autostrazi, am eliminat extrem de mult agresivitatea din trafic si incerc sa merg cat mai legal posibil, nu mai sar de pe acoperisuri, sa nu mai sar in mare de pe stanci si multe altele.
Bineinteles, daca e sa patesti ceva, patesti si daca stai pe scaun in casa.
Asta înseamnă că ai depășit 30. Atâta tot.
Toate sporturile sunt frumoase si benefice,facute in natura,indiferent de anotimp. Se pot incepe si practica indiferent de varsta pe care o ai,niciodata nu este tarziu, important sunt sa ai alaturi de tine persoane cu simtul raspunderi si care iti inspira incredere si iti transmit respectul pentru persoane si natura inconjuratoare. Totul la inceput se face cu moderatie, sa gusti din plin momentul si sa te bucuri de cea ce faci si de natura inconjuratoare. Super ar fi sa transmiti aceste valori copilului pe care il cresti si sa fi un exemplu pentru el… acest lucru il spune un tata de 64 de ani, care la 25 de ani sa pus pe skiuri in acelas timp cu fetita lui de 4 ani, a inceput sa mearga pe role si snowbord impreuna cu baiatul si fata lui, la varsta 40 de ani ,iar la 50 a primit cadou o pereche de patine cu ghete sa le faca companie la patinuar. Intr-un cuvant mi-am trait ” copilaria ” impreuna cu copii mei, bucurandu-ne impreuna de orice rezultat, fara de a avea pretentia de a deveni experti … marele castig pentru intreaga noastra familie a fost ” cresterea respectului pentru natura inconjuratoare si fata de persoanele cu care am interactionat si nu in ultimul rand sanatatea de care ne bucuran … pentru a vedea o parte din cea ce am scris va las adresa paginei mele de youtube, rugandu-va expres sa nu va simtiti obligati sa va inscrieti pe ea, cititi informatia paginei … multzam de rabdarea avuta cu mine, Un An Bun cu Sanatate si Succese Tuturor … Mihai Popescu
Schiul este un sport frumos, nu este un sport extrem daca il practici in zone amenajate si cu precautiile de rigoare. Se mai intampla si accidente ca oriunde dar respectand niste precautii este destul de safe. Eu schiez de la cinci ani, am facut cativa ani si schi la club, si nu am avut nici o accidentare majora (o mana rupta dar se putea intampla si pe strada :)). N-ar trebui sa lasi prejudecatile sa te impiedice sa incerci.Periculosi si in pericol pe partie sunt cei neechipati, care nu respecta regulile, se dau cu viteaza foarte mare in aglomeratie, nu controleaza schiurile dar „se dau de sus”, nu respecta indicatiile……Din pacate noi nu prea avem cine stie ce partii dar oricum parca te bucuri de iarna altfel cu schiurile in picioare :).
??????