Acum vreo 6 luni de zile mi-am schimbat locul de munca. Un post mai bun, mai multa responsabilitate, mai multe cerinte. Mi-a fost usor sa ma acomodez pentru ca lucram cu prietena in acelasi birou si stiam cat de cat cum merg treburile pe acolo.
Insa cum niciodata nimic nu este roz, au fost probleme. Pentru noi a fost foarte greu la inceput sa ne acomodam in situatia asta noua, chiar ieseau niste certuri destul de urate, mai ales ca niciunul nu vroia sa renunte. Clasic…as zice eu. Acum parca toate lucrurile astea au fost sterse cu buretele, de multe ori ne intelegem din priviri la locul de munca si incercam sa facem lucrurile sa iasa cat de bine se poate si cat de mult suntem lasati sa facem ce ne place.
Intr-un mediu in care tot timpul trebuie sa gasesti senzationalul, sa impodobesti noutatile si sa le impachetezi frumos pentru ca oamenii sa le inteleaga substratul, mi se pare o imbecilitate sa ai parte de oameni care incearca din start sa blocheze asta.
Chiar daca nu ti se zice verde in fata lucrul acesta, ti se da de inteles.
Ideile sunt blocate inca de la inceput, iar daca totusi apuci sa-ti dai cu parerea, imediat ti se reproseaza: „vezi ba daca ai zis tu x, nu e bine!” si daca taci si se intampla cate ceva „pai ba, de ce nu ai zis de la inceput?!”
Asa ca oricum o dai, nu poti s-o nimeresti. Nu e bine nici daca zici, nici daca nu zici!
Cam asa stau lucrurile in general la noi…
Insa, zilele trecute, chemat de acasa sa fac anumite lucruri pentru firma, intr-o pauza am avut tupeul cica sa ma uit pe laptop si sa ma interesez de ceva achizitii pe care, evident, tot pentru firma trebuia sa le facem si…na, sa nu cumva sa luam prostii, mai ales ca era vorba de o suma maricica de bani.
Acest om de care va vorbeam si in randurile de mai sus, vine si spune:”Iar vii cu laptopul la munca, vrei sa ti-l sparg?!”
Cand am auzit asta, mi-au sarit tandarile, ia-te de orice, dar nu de lucrul meu, cumparat din banii mei, pe munca mea!
Imediat a iesit un scandal imens intre mine si coordonatorul pe tehnic. Subliniez lucrul acesta pentru ca nu are habar ce se intampla acolo, ci este un om care organizeaza dezorganizeaza lucrurile pe acolo.
M-am calmat cat am putut, el a plecat de acolo, iar eu dupa ce mi-am terminat treaba, am ajuns in biroul celui care m-a angajat, adica directorul firmei.
Am uitat sa precizez faptul ca acel laptop era folosit ori de care ori era nevoie pentru buna desfasurare a lucrurilor pe acolo. Sa zicem ca era o solutie de backup in caz de nevoie.
Dupa ce i-am explicat situatia si faptul ca nu mi se pare ca intr-o astfel de institutie sa se foloseasca asemenea limbaj, mi-a dat dreptate…
Stiu ca „batalia” este la inceput si ca omul acesta nu se va lasa pana nu ma va inlatura, dar cel putin voi pleca cu capul sus, daca va fi cazul.
Oricum, cearta asta m-a facut sa ma abitionez sa-mi fac treaba fara pic de greseala, sa nu mai aiba cum sa-mi puna bete in roate…
Normal ca tot sediul a aflat de ce s-a intamplat si, chiar mi-au felicitat unii dintre ei pentru faptul ca am avut curaj sa spun directorului de faptul ca daca ne-ar lasa in pace, ne-am face treaba mult mai bine.
Chit ca mi l-am pus in cap pe seful direct, am reusit sa schimb, cel putin, pentru moment, cateva lucruri.
Daca omul acela iti vrea raul, iti va gasi nod in papura, oricat ai munci tu fara sa faci vreo greseala.
Aiurea situație, acum depinde mai mult de șefu’ ăl mare și de colegi, dacă sunt de partea ta sau nu 🙂 Oricum trebuie să fii mai atent, să nu te trezești că „ai stricat” ceva de care tu să n-ai habar 🙂
Cand ai dreptate, nu iti lasa orgoliul calcat in picioare. Cel putin asa sunt eu. Daca sunt 100% convins ca eu am dreptate, merg pana si in apele tulburi ca sa demonstrez asta.
daca ai contract te doare la basca. nu te poate da afara nimeni. daca te da afara ii dai in judecata si sunt obligati sa te angajeze inapoi :)) si e bine sa faci treaba asta dupa 2 ani, ca sa iei si salariul retroactiv pe 2 ani de zile =))
tare copios ma amuz de chestiile astea numite conflicte la loocul de munca… chil out dude :)) intr-un proces in tribunal, angajatul e mere in avantaj fata de angajator, indiferent de situatie. si nu dai bani nici la avocat… prea va stresati de joburile curului … o sa muriti la 60 de ani uzati prematur :))
cand ai de a face cu idioti e greu sa te abtii,te inteleg…
Eu la servici nu prea am probleme de genul, doar ca noi avem colaboratori in interiorul firmei cu care colaboram la unele proiecte. Si am unul cu care cand am de colaborat totdeauna ce face el e ce mai bine iar daca apare o eroare ceva cu siguranta e din treaba mea, a lui niciodata.
TRotusi tu in ce domeniu lucrezi?
La munca de obicei se intampla fel de fel de peripetii, tatal meu are tot asa un „sef” care „stie tot” si tot timpul au certuri..
de oameni ca tine are Romania nevoie! :))
Problema este ca sunt prea multi sefi mai mici care ar face orice sa ajunga sefi mai mari…
Poate e „dezorganizatorul” doar un pilos si e mai nepriceput si nu stie sa vorbeasca cu oamenii din subordine dar te-ai suparat aproape degeaba … studioul vostru nu are calculatoare cu acces la internet ?
Cine te-a pus sa-ti folosesti aparatura proprie in folosul firmei ?
Daca am avea ocazia sa stam la o ceasca de ceai ti-as putea povesti muuulte despre viata intr-un studio TV …
Evident ca sunt si calculatoare acolo, dar nu vreau sa-mi instalez programele proprii acolo. In plus, sunt MAC-uri si nu am alternativa la programele pe care le folosesc.
Chiar nu era alternativa cu alt calculator in momentele acelea…si cum eram singurul care a „indraznit” sa vina la munca cu laptopul personal.
Evident ca face parte din categoria de care vorbesti tu… De fapt, din cate tin minte ai lucrat si tu in domeniul asta, stii cam cum merge treaba…
Eu am lucrat in astfel de conditii un an si jumatate, dupa care am cedat psihic si mi-am dat demisia. Ma intorceam mereu nervoasa de la serviciu, ma certam cu ai mei, nu mai eram eu. Poate tu ai noroc de un director mai cu capul pe imeri, care va salva situatia.