Am vizitat Chișinău și împrejurimi (Moldova)

A fost weekend prelungit și am zis că nu trebuie să mergem în zone aglomerate, ci să explorăm lucruri noi. Așa că ne-am planificat o ieșire în Rep Moldova, mai exact în Chișinău.

Am zis că trebuie să vedem și noi cum îi pe partea ceea de Prut șî dacă ne întoarcem oleacă în trecut.

E mișto când te duci într-un oraș, dar nu ai așteptări prea mari de la el. Ajungi să vezi că se poate și cu un regim dificil.

Cea mai mare problemă acolo, cel puțin pentru noi, ca turiști, a fost faptul că n-au drumuri. Dacă de bulgari ziceam că stau mai prost… n-ați fost în Moldova. Dar am vorbit despre asta aici. Apoi… dacă vorbim de servicii… sunt chiar mai departe decât noi.

Chișinău este un oraș interesant, mult prea liniștit pentru o capitală. Aparent, are undeva la 600 de mii de oameni, dar nu vezi pe străzi. Noi, în Ploiești, avem mai puține locuri de parcare decât ei. La ei, chiar dacă era sens unic n-aveai nicio treabă, găseai mai mereu loc de parcare. Dar poate sunt obișnuiți cu transportul în comun, nu?!

Am fost în weekend, iar noi ne așteptam ca lumea să fie acolo, să fie ceva aglomerație. Pe străzi nu erau foarte mulți oameni, iar în cârciumile centrale treaba se termina undeva la 12. Sigur, e o primă impresie, poate au fost zone pe care nu le cunoșteam noi.

În schimb, mi se părea ciudat că fetele mergeau fără probleme singure, noaptea, pe stradă. Da, era poliție suficient de multă pe stradă, dar n-am văzut ca cineva să fie deranjat de asta. (Oh, de fapt, erau niște români care înjurau că le-au luat carnetul că au intrat pe interzis.)

E un oraș verde, foarte verde, un oraș al contrastelor, între vechi și nou. Am întrebat pe 2 fete de la recepție cam ce ar fi de vizitat pe acolo și ne-au recomandat să mergem în mall-urile lor. Am dat skip pentru că nu bătusem atât de mult drum pentru asta.

Nu poate face comparație între ce se întâmplă acolo față de cât ne-au dârdâit chiloții în Tiraspol. Noroc că am ajuns și la Mimi și s-au mai schimbat un pic lucrurile.

Oamenii comunică, sunt relativ ok, deși serviciile sunt departe de Europa. Hotelul nostru de 4 stele nu poate fi comparat cu 3 stele de la noi. Dar am dat și de 4 ori mai puțin decât pe aici. Totuși, nici în Turcia n-am nimerit cazare wow, dar măcar acolo au suplinit cu servicii. Aici mai au de învățat.

Era interesant să vezi că ei se leagă foarte mult de România. Străzile aveau denumiri românești, strada principală era denumită Ștefan cel Mare, iar altele erau Sarmizegetusa sau chiar București. Dacă țin bine minte chiar și teatrul național era numit Mihai Eminescu.

Mi-a plăcut faptul că încearcă să facă social media din ce în ce mai bine. Internetul, cel puțin, pentru noi a fost prost. La etajul nostru internetul nu funcționa, iar eu îmi făceam veacul pe la recepție ca să mai verific una alta. Nici nu ne-am băgat pe cartele lor pentru că o fată de la recepție tocmai se plângea că i-a picat toată seara rețeaua locală.

Pe unde am nimerit, pe la cârciumi sau prin parcuri, băieții încercau să te provoace să dai like paginii de Facebook. Probabil că sunt un pic în urmă cu social media pentru că ei promovează mai mult Facebook, în timp ce pe aici se trece pe Instagram.

Experiența, pe ansamblu, a fost interesantă. Nu a fost entuziasmul din alte orașe vizitate, dar de aici mi-am confirmat ideea că Uniunea Europeană n-a făcut chiar atât de mult rău. Ne-a oferit posibilitatea să facem alegeri, ne-a ajutat să vizităm mai ușor.

Probabil că orașul îl faci, fără probleme, într-o zi. Chiar la pas. Sunt puține lucruri de văzut.

Îmi pot aminti de:

• Catedrală
• Arcul de Triumf
• strada Ștefan cel Mare și parcul de acolo
• Muzeul de Istorie