După ce am nimerit în Tiraspol am reușit să ajungem și la al 3 lea obiectiv al zilei. Pe primele 2 le-am ratat, pe al 3 lea l-am ocolit un pic și-am nimerit în Tiraspol. Apoi, la ieșire am văzut, din întâmplare Mimi pe un indicator.
Stai să vezi că vedem un castel, zic eu. Era un mare castel cât o fabrică de făcut vinuri. Era un lucru ambalat frumos pentru făcut bani. Asta am aflat la întoarcere când am povestit pe la fetele de recepție pe unde ne-am plimbat.
Intrarea propriu zisă era liberă, dar n-aveai acces decât la iarbă verde, nu și la interior.
Erau mai multe pachete pe care puteai să le abordezi. Toate erau cu ghid, în 3-4 limbi străine. Cel mai ieftin era 300 de lei moldovenești, adică undeva la 90 de lei de-ai noștri. Pachetele mai mari aveau și meniuri de mâncare: sarmale și tot felul de chestii tradiționale.
Era mult prea cald pentru chestii de genul așa că am mers pe varianta de 300 de lei. În banii ăștia aveai un tur de vreo 40 – 50 de minute al fabricii în care moldoveanca îți prezenta ce era pe acolo, de la istorie până la ce urmează ei să construiască.
Am găsit și site-ul lor, prețurile sunt detaliate aici. La noi a fost undeva la 40-50 de minute treaba, iar mai apoi am lenevit p-acolo. Abia inaugurau piscina și nu era nimeni p-acolo și-am mai stat ceva vreme. N-am idee dacă va fi taxat separat sau care-s condițiile doar pentru piscină.
Experiența, cu ghid, a fost interesantă pentru că mai aflai câte una alta, mai râdeai cu grupul sau te amuzai de cum se pileau unii la degustarea de vin.
Bine, nu sunt fanul poveștilor pescărești. Am impresia că, ori de câte ori dai de un ghid, de atâtea ori îți bagă câte o gogoașă. Aici, aparent, primăvara un perete plânge.
Fix ce e în filmulețul acela ne-a spus și nouă ghidul.
În filmuleț se pot observa niște butoaie în interior. Aparent, toată munca se face manual. Partea interesantă este că unele butoaie de pe acolo erau băgate în interior dărâmând peretele. Au dărâmat, au băgat în interior și acolo a rămas.
Cât despre filmuleț, îmi pare rău că n-aveam lavaliera p-atunci. Sper că pe viitor să reușesc să sparg un pic monotonia din filmulețe.
Sunt conștient, totodată, că dacă n-aș face ca lucru secundar, ar trebui să stau mult mai mult pe așa ceva și aș plictisi pe cei din jur. Așa, 3 secunde și-am fugit…
Mda…frumoase moldovencele!
Ce fel erau cele de la recepție. Oricum, eu am zis undeva la 8 din 10 sunt bune. Doar la McDonalds era un alt standard 😀
Sunt de acord cu Costin.
Sunt de acord cu Iulian.
Am mai găsit un video în care e cam tot turul, dacă vă duceți acolo fix asta e experiența. Acum deh, prin video nu poți să deguști vinul 🙂