Am fost angajat din 2008 încoace cu mici întreruperi. În 2008, imediat după ce am terminat cu bacalaureatul m-am angajat. Nu mai țin minte dacă am luat eu rezultatele sau nu, dar știu că deja eram în câmpul muncii. La început am fost singur, iar apoi am fost în echipă cu o colegă.
Plecam pe teren aproape ultimii pentru că ea făcea naveta și eu trebuia să „zbor” după mașină. Eram primii înapoi. Ne făceam treaba în mers, mergeam pe coclauri și semnam pe drum. Erai venit primul, plecai primul acasă. Toată lumea era fericită.
Am intrat în presă apoi. Am avut un program ciudat pentru mine. Lucram 7 zile cu 7 acasă. Nu conta că e sărbătoare sau nu, eu trebuia să fiu acolo în alea 7 zile. Fizic eram acolo pentru ei, dar în paralel încercam să fac și altceva în afară de serviciu. E și un trend în presă. La câți bani nu se dau și la cât jeg este acolo, preferi să ai ceva de backup. Eu nu știam să filmez, să editez pe vremea aia așa că am făcut ce-am știut în timpii morți de acolo.
Am făcut „upgrade” și am trecut la altă televiziune. Mai multe responsabilități, mai mult de muncă, dar posibilitate de dezvoltare. Am acceptat și termenul de sclav întotdeauna este valabil în presă. Că dormi la DNA, că stai în regie, ai multe ore de pierdut pe acolo. Nu neapărat faci ceva non stop pentru că sunt și multe momente moarte. Discutăm, evident, de televiziunile locale. Pe național dacă ai timp să faci șușu… e o realizare.
Așa că mi-am făcut de lucru de fiecare dată și am învățat să îmi optimizez timpul atât pentru ei, cât și pentru a putea să mi le fac pe ale mele. Timpul mi-a demonstrat că am făcut alegerea corectă din punctul ăsta de vedere.
Am renunțat la un job în care lucram efectiv maxim 4 ore pe program de 8 ore ca să mă ocup full time de treburile mele. Am vrut să evoluez pentru că acolo nu mai aveam de învățat. Ar fi fost și alternativa pe naționale, dar pun mai mult preț pe lucrurile personale și vreau să dezvolt într-o altă direcție, nu într-un concept oarecum diferit.
Dar este alegerea mea să vreau să progresez. Poate reușesc, poate nu reușesc. Dar nu mă dau lovit de muncă și sunt împăcat că am încercat.
Ideea articolului a pornit pentru că în ultima vreme aud tot felul de vorbe cum că „ai job ușor!”, „te doare la bască”. Sau fraze precum:
- eu mai mult stau pe Facebook la muncă
- eu mai mult mă joc Fifa
- eu îmi beau cafeaua în 3 ore
Ok, îți trăiești viața, îți alegi cum vrei să o faci, dar… alegi să pierzi timpul pe nimicuri.
Dacă îți faci treaba ca angajat poate poți să și promovezi. Sigur că sunt tot felul de circumstanțe și la noi, dar… dacă ești profesionist…
Daca esti profesionist si esti bun in ceea ce faci vei lucra tot timpul. Nu o sa ajungi intr-o pozitie de coordonare. In orice companie mai trebuie sa fie si unul care lucreaza. Pentru coordonare trebuie sa fi viclean sa disimulezi sa tradezi si sa dai tepe. Sa pupi pe cine trebuie si sa muncesti mai putin. Esti disponibil non stop. In rest ce sa zic , am lucrat 9 ani intr-o televiziune, doar 8 ani cu acte unul a fost la negru. Toate sunt afiliate politic si ajungi dupa ceva vreme sa vina vineva sa iti zica ca o anumita burtiere trebuie sa aiba o anumita culoare pentru ca partidul… sau din 10 stiri care vin de la montaj intra pe post doar 4. Am plecat, a fost o perioada frumoasa cu niste colegi minunati dar cu sefi corupti si afiliati politic. Nu regret plecarea ma simt bine pe IT acum.
Ah, înseamnă că ai rezistat cu 2 ani mai mult decât mine. 🙂
Da, e bine că mai sunt persoane care spun același lucru despre domeniul ăsta.
Eu ma simt excelent acum cand nu mai fac nimic … dupa ce 24 de ani am muncit non-stop cu mici pauze. 😀 Mai vedem din ianuarie cand o sa mai trag un pic pentru „pensia” aia pe persoana fizica … dar lejer asa. 😀
Tu ai altă situație. Eu am abia 10 ani în câmpul muncii. 🙂
Cat timp am fost angajata nu intram niciodata pe Facebook in timpul programului (nu pentru ca nu as fi avut voie) iar atunci cand nu aveam nimic de facut ma uitam la tutoriale. Faptul ca lucrezi pe cont propriu nu inseamna ca stai degeaba. E o responsabilitate mult mai mare.
Adica nu e OK sa pierd timpul pe Facebook, sa joc Fifa si sa beau la o cafea timp de trei ore cand sunt la servici?
D-aia n-ai timp niciodată 🙁
Sincer ma gandesc si eu dupa 3 ani de munca, ca e cazul sa risc ceva si in paralel ca pe viitor sa pot spune ca fac ceva pe „carca” mea. Inca n-am gasit solutia, imi place domeniul in care activez, e destul de dificil sa incep ceva in latura asta…si online-ul poate fi o alternativa desi n-am vazut niciodata ca pe o alternativa viabila sa ma pot intretine.
Vom vedea. Momentan ma dezvolt pe plan profesional, in paralel cu jobul.