Am fost în Bergamo. A fost neașteptat de bine raportat la Milano. Sigur, mai sunt multe locuri de explorat în zonă, mă gândesc chiar la Brescia și nu numai.
Dar Bergamo nu mi se mai pare de speriat în momentul de față. Unii spuneau că nordul este scump. Nu aș zice că este atât de scump pe cât părea inițial.
Dar, ca în orice loc din Italia pot să zic că se mănâncă bine și în Bergamo. De aceea vreau să discutăm despre mâncarea din Bergamo, unde găsim să mâncăm la prețuri OK.
Partea proasta e ca tot ce a ramas poporului asta de impartit e ura si nici macar un lucru care sa ii apropie!
Cam asta e cel mai trist si d’aia nici o sansa nu mai avem.
Drama noastra pleaca de la invatamint. Indiferent cine a guvernat, n-a acordat pic de importanta viitorului. Doar meschine interese de moment, cit mai multi absolventi de liceu = cit mai multi clienti pentru ciupercaria de universitati particulare.
Daca-ri fi fost trufe albe sau macar galbiori, minatarci nimic de comentat insa singura comparatie ma duce numai la sampinionul sulfuros si cea rosie cu picatele albe.
Rezulatatul? Turme imbecilizate ce abia-si silabisec numele insa cu mari perspective in structurile partidelor. Deoarece actualii sefi n-au nevoie de destepti pe linga ei care sa le evidentieze crasa mediocritate.
Păi da, rezultatele se văd în filmulețul de mai sus. Ei au reușit să facă ce doresc din educație.
De ce n-ar continua trendul?!
Și observ o chestie… părinții sunt tot mai puțin interesați ca odrasla lor să învețe. Unii încearcă să le facă toate plăcerile, dar alții îi bagă la grădiniță, la școală, la afterschool că-i cool. Să se implice în educația lor?! Neah. 🙂
Ce sa-i faci, daca o condamnare (preferabil cu executare) a devenit conditia sine qua non pentru a intra in marile dregatorii ale tarii, la ce-ar mai folosi alte studii?
Parinti realisti 🙂
In curind o sa-si trimita odraslele la practica prin Ferentari, Burdujeni, Brailita. Cunostintele acumulate vor fi de inestimabila valoare din postura unui ministru de finante.