Cât am avut aparatul foto în service a trebuit să suplinesc cu aparate în teste. Întâi am folosit un Fuji XT2, iar apoi am avut un Panasonic GH5 la teste, ca într-un final să rămân pe un Sony A7IV până ajunge al meu în țară. Combinații!
Dar au fost extrem de utile combinațiile astea ca să îmi dau seama că tehnologia a evoluat și că e bine că am investit la timpul potrivit în anumite scule. Mai mult, vreau să urc pe FX în momentul în care lucrurile vor începe să meargă și la mine, pe video.
Deși am cerut doar body, cei de la Sony mi-au pus Sony 24-105mm OSS pe mână. Știam obiectivul, l-am folosit pe un A7sIII acum câțiva ani, dar dacă tot a fost acolo am zis că e OK să îmi fac treaba cu el, mai ales că aveam ceva poze de realizat și mi s-a părut că muncesc mai puțin cu un obiectiv de zoom.
Așa a și fost, dar obișnuința mea de la obiectivele fixe și-a lăsat amprenta. Multe aberații cromatice, multe distorsiuni, mai puțin sharpness.
De fapt, lucrurile astea se corectează în post procesare, însă cel mai dureros a fost că eram limitat la F4, iar în anumite situații ajungeam cu aparatul foto la ISO 12800.
Cu toate că este Sony, cu toate că este marketat că poate duce la ISO foarte mare, în practică, nu ai imagine curată la 12800, ba chiar e cu foarte mult zgomot de imagine.
Este o soluție foarte interesantă. Nu e foarte mare ca lentilă, nu e foarte grea, raportându-mă la întreaga plajă focală. Îmi place. Mai puțin șnurul cu care vine, by default, și efectiv se agață în orice. Dar îl tai dacă e al tău și nu este în teste.
La cât de mult m-am obișnuit eu cu obiectivele fixe cred că o soluție mult mai interesantă ar fi 24-70mm și câștigi ceva lumină care chiar te ajută în multe situații, nu numai în zonele întunecate.
Adaugă un comentariu