Vorbeam un pic, zilele trecute, cu un amic despre ce mai călătorim anul ăsta. El povestea de Bari al lui, eu povesteam de ale mele. Și cum pandemia înseamnă călătorii pentru majoritatea, în toate direcțiile, am ascultat și filtrat unde se duc discuțiile.
Fiecare depinde fie de familie, fie de concedii, fie preferințele copiilor ca să facă lucruri. Cu cât sunt mai multe persoane, cu atât puzze-ul crește și te raportezi la treaba asta.
Țin minte că am fost și eu constrâns acum mulți ani de zile și am ratat o experiență în Franța prin simplul fapt că erau niște alegeri locale și noi trebuia să facem hocus pocus ca PSD să câștige. Deh, în televiziune vara o dormi, dar și când trebuie să te activezi pentru alegeri. Așa că, pur și simplu, nu mi-au dat concediu. Bine, contextul era un pic mai larg, practic echipa de seară, cea mai închegată i-ar fi plecat în săptămâna aceea.
Acum, la mine dependențele sunt tot mai mici și deciziile sunt 99% la mine. Aș putea să închid tarlaua aici, dar prefer să las în urmă o recenzie, un articol care să stârnească un pic de interesez în timpul în care plec. Cred că 1% las decizia pentru cât cheltuiesc pe acolo. E și o discuție mai complexă, nu poți arunca cu banii în stânga și în dreapta atunci când ești plecat la 3-4 săptămâni versus 2 plecări pe an în sezon. Deși nu pot spune că nu îmi permit lucruri, îmi setez singur niște limite ca să știu că peste ceva timp pot să dau de greu. Poate nu mai prind un contract, poate se întâmplă să am un buffer de câteva luni în care mi se întâmplă ceva, ți se umflă un ochi, ceva.
Chiar și așa, când auzeam de prețuri astronomice pentru vacanțele fiecăruia nu luam niciodată în considerare considerente și nevoile copiilor. Ca adult, arunci niște haine într-un ghiozdan și cam atât.
Pe de altă parte, dacă nu fac lucrurile astea acum, s-ar putea să am frustrări mai târziu. Așa, îmi actualizez constant suvenirurile virtuale.
Redoo a zis
E ceva foame de călătorit. Acu, la cum se vede viitorul nu știu dacă mai pupăm ca pe vremuri…dar na, fiecare are planurile lui. Oricum, criza vine…ramane sa ne adaptăm.
Marius Cucu a zis
Cică dacă vorbește toată lumea de criză… nu vine. O fi pe bune?!
Eu am călătorit și în pandemie, ba chiar mi s-a părut mult mai mișto să nu fie atâția oameni, să explorezi în liniște pe tot timpul zilei, nu doar dimineața și seara târziu.
Pheno a zis
Pentru omul de rand, criza inseamna ca mananca mai putin. Pentru omul „specical”, criza inseamna un periplu mai putin. Depinde din ce tabara facem parte. Cu siguranta si unul si celalalt se vor descurca. Mai exista o categorie de oameni la care criza este doar in mintea lor. Traim cu toti intr-o criza permanenta inca de cand ne-am nascut. De exemplu, criza de timp. Unii sunt atat de grabiti, ca si cum le-ar da cafeaua in foc sau maine ar fi ultima lor zi de viata.