Țin minte că prima dată la metrou în Paris efectiv m-am pierdut. Aglomerație, te împingeau oamenii din spate să prindă următorul metrou, haos cu hărțile în mână.
7 ani de zile mai târziu probabil că m-aș amuza în același loc. Vom vedea la viitoarea vizită. Deocamdată, am refuzat 2 deplasări în Paris pentru că nu e un oraș care să îmi placă.
Revenind.
Am fost în Belgia. V-am omorât cu subiectul Belgia, dar 7 zile acolo nu se uită prea ușor. Sunt lucruri bune și lucruri rele acolo, de aceea cred că e bine să vorbim despre ele. Ca de exemplu, sistemul lor feroviar. E interesant și cumva bine gândit. În fiecare oraș mai mare ai o gară și e funcțională. Ce e mai fain este că în orașele turistice ai minim un Gheorghe care te asistă, la nevoie.
Gheorghe ăla te vede nelămurit și vine și te întreabă: Vasile, nu ai tu niște probleme? Nu știi ce tren să alegi?
Primul contact cu Charleroi ăsta a fost. Cu toate că întrebasem oamenii de acolo, nu îmi venea să cred că pot să iau orice tren spre destinație.
Aveam nevoie de o validare: vreau să iau trenul din zona X spre zona Y și vreau să iau un bilet de tren. Atât de simplu.
Și nu e doar Belgia o țară mai specială, același lucru l-am văzut și în Italia. Există oameni care te ajută, diferiți de cei de la ghișeul de informații.
Nu zice nimeni de o banală haltă, dar în orașele mari ca București, ca Brașov unde sunt destul de mulți turiști ce nu știu pe ce cale să o ia ar avea nevoie de o persoană care să îi asiste.
De asistență pentru oamenii cu handicap locomotoriu vorbim altă dată. Totul e la alt nivel, din păcate.
Cât e biletul Ploiești – București și cât costă pentru o distanță similară în Belgia… de aici vine diferența…