Acum ceva timp am fost în Germania să culeg niște informații despre televizoare.
Trecând de partea cu televizoarele, anul ăsta am avut norocul să nu mai fiu în grupă cu polonezii. Pe scurt, polonezi, italieni, spanioli și germani sunt mulți. Fiind mulți într-o deplasare, în 99% dintre cazuri o să stai de prost la o masă în care se vorbește o limbă greu de înțeles. Și nu faci decât să zâmbești a prost o seară întreagă.
De data asta am schimbat mai multe păreri cu colegul bulgar. Generalități, probleme cu inflația, cu economia, cu faptul că ei vor în euro. Aparent, el știa mai multe despre România decât știam eu. Oamenii ne privesc de jos și că suntem mult mai dezvoltați. Au mai fost și ceva colegi din Croația, din Slovenia, deși noi ne subconsiderăm oamenii, din exterior văd multe lucruri faine care se întâmplă la noi.
Ah, iar bulgarul era stresat total de faptul că e corupție la ei. Eu eram: stai să vezi la noi, că la voi…
Ideea este că toată regiunea este asemănătoare. Ok, diferențe de obiceiuri, însă problemele generale sunt ale estului. Ne-au pus strategic ăștia, să ne plângem, vă zic.
Implicit discuția s-a dus spre costuri, spre problemele specifice regiunii. Cât de puțin acces este la susținere și felul în care lucrurile sunt făcute. Identic. În fapt, am și o explicație. De multe ori, pe regiunea de est este o singură persoană. Dacă sunt probleme în România, probabil sunt probleme și în Bulgaria sau Croația sau Slovacia.
Așadar, agențiile nu pot decât să raporteze aceleași lucruri, să meargă pe aceleași principii.
În altă ordine de idei, căutam argumente să dau share materialului ăsta. Îl știu încă din ziua în care l-a publicat, asta pentru că îmi place ceea ce face și cât de tehnic e cu produsele.
Sigur, uită niște lucruri, asta pentru că un canal de ~400K pe engleză merge de la sine, așadar nemulțumirile din video sunt abordate cumva de sus, nu de la firul ierbii.
Doar că am mai vorbit și eu despre asta, mai ales despre deplasările „de muncă”. Și chiar când a fost nebunia cu Lumix am avut și eu deplasare cu Panasonic. E aceeași barcă, aceeași gândire ce vine din partea aceea a lumii. Și e abordarea diferită, dacă vreți, din punctul de vedere al chinezilor versus Taiwan sau Japonia.
Ca să nu mai repet ideile de anii trecuți nu e o fericire să fii la un program prestabilit, să fii cărat dintr-o parte în alta ca pe orice alt produs. Mie unul nu îmi place. Nu pentru bani pentru că nu se fac bani acolo. Ok, că mai reușești să îți iei un proiect pe lângă, să mai faci un material diferit, da. Dar te duci pentru că ai acces la produsul ăla printre primii.
Și cum ziceam, Gerald vorbește din prisma omului care are o comunitate formată și poate avea opinii și după. Dar să luăm un exemplu practic. Am canal de Youtube care crește ca un purice. Am fost cu Panasonic în Germania, am știut că-s singurul din România, am dat un video. Nici vorbă să fie cel mai bun și cel mai detaliat, dar a prins tracțiune. A intrat în recomandări mai mult decât m-aș fi așteptat.
Și dau exemplul „de vacanță” pe care l-am avut în Germania: în prima noapte am dormit o oră, am avut zbor de ~4 ore și 2 escale de câte 2 ore. Adică 6 ore blocat în aeroport sau avion în 48 de ore. Da, am câștigat o noapte la probabil cel mai luxos hotel din Dusseldorf și am fost atât de obosit încât n-am reușit să bag măcar niște poze de seară.
La noi a fost bine, dar știu colegi care au plecat recent în Elveția. Cine nu și-ar dori să meargă acolo, nu?! Well, pe hârtie e bine, dar să ai cazare la 150 de kilometri și să te duci 2 ore dus, 2 ore întors?!
Barcelona, în ianuarie, cu Philips, când a întârziat Wizz-ul a însemnat o escală mai lungă pentru Tenerife. Atât.
Da, nu le reneg în totalitate, ci zic că e obositor. Foarte. Și sunt gratuite, dar îți dau acces la produse la prima mână. Atât. De asta și aleg deplasările la maxim 2-3 ore cu avionul, cât să nu mă urc pe pereți. Bine, iar acum bag forjă cât să pot ridica Youtube-ul că prefer să îmi fac citybreak-urile mele, să îmi aleg eu orele de zbor, programul în totalitate și destinația.
Adaugă un comentariu