În 2010, fix de ziua mea, mi-am luat job în presă. E ceva cu data asta că și primul apartament a fost luat tot de ziua mea.
Țin minte că pe atunci m-au luat băieții ca din oală și nu pricepeam nimic. Nu aveam nici înclinație spre zona creativă, eram 2 linii paralele. Înainte de asta, am mai mâncat câte o sămânță când se montau emisiuni de la alții.
Mânuță, unul dintre șefii editării de pe atunci, mi-a zis la un moment dat ceva de genul: „bă, pare că îți place”. În mintea mea de atunci: „lasă-mă să fiu inginer”. Abia aștept să fac automatizări.
Ce bine că n-am practicat niciodată în domeniu!
Ușor-ușor, am tot făcut pași spre zona creativă. Presă, pe tehnic, apoi freelance, presărat cu evenimente. Unde erau ciubucuri de făcut eram și eu.
Am avut câteva săptămâni departe de editarea video și mi-am dat seama că încă îmi place să fac creație acolo. Că pornesc cu drag programul ăla și încă văd o grămadă de tutoriale. Mi-am amintit de articolul ăsta scris, mai degrabă, ca o agendă online, pentru mine. Să îmi pun acolo resursele pe care le găsesc despre colorizare. E din 2017.
Nu înțelegeam nimic pe vremea aia, dar acum la ani distanță lucrurile sunt mult, mult mai așezate.
Și am tot avut discuții recent cu oamenii legate de plafonare, de constanță. De multe ori, banii în mod direct sunt puțini și unii poate ar renunța. Dar e și pasiune.
Adică, tot am idei să îmi externalizez niște activități ca să mai ies din ele. Nu știu dacă aș putea să „scap” de editarea video, lucru care a fi la îndemână cumva.
Bravo! La întâlnirea de 25 de ani de la terminarea facultății, am constatat că rămăsesem puțini care încă mai practicau meseria pentru care s-au pregătit.
Toți au virat către pasiuni pe care le-au înăbușit până în 89 și au reușit, au reușit chiar foarte bine.