Am fost deconectat zilele astea de tehnologie. Nu pentru că am vrut, ci pentru că… pur și simplu s-au întâmplat unele lucruri neprevăzute.
Dar analizam un pic oamenii din jur care aleargă de colo colo pentru nimic, oameni nervoși care nu au timp 3,4 minute de așteptat.
Poate că suntem prea stresați, dorim prea mult să realizăm ceva. Acel ceva pe care vecinul să-l vadă și să avem o recunoaștere.
La noi nu ne mai gândim, deja nu mai este vorba despre noi…nu ne mai gândim că dimineața suntem bine, fericiți și seara… dispărem.
Viața e scurtă, să profităm de ea așa cum trebuie.
Asta inseamna viata acum, rutina si „recunoasterea vecinului”, facem chestii ca sa zica altii ceva de bine despre noi, aprecierea noastra proprie pentru sine si lucrurile facute pentru sufletul nostru nu mai conteaza daca nu primim „like-uri”.
S-ar putea să fie cineva pe sus pe acolo care să ne dea o palmă mai devreme sau mai târziu…
Palma ne-o dam singuri, permanent, printre altele alergam dupa lucruri care nu ne trebuie, doar pentru ca „asa trebuie”, pentru recunoasteri care uneori nu conteaza si care dupa un timp nu au nici o valoare. Am uitat ca valoare inseamna sa cladim lucruri iar recunoasterea se obtine ulterior cand lucrul cladit isi arata valoarea. Azi din pacate este la moda recunoasterea imediata si „virala” 😉
În primul moment am avut senzaţia că gîndurile au fost cele care „au fost deconectate zilele astea de tehnologie” şi mi s-au aprins cîteva beculeţe. De fapt o fo altceva, dar chiar şi aşa, „deconectarea” a fost resimţită ca urmare a faptului că deja provoacă dependenţă. Ca şi întrebare de baraj, la ce aş putea renunţa dacă aş eşua pe o insulă pustie, ar fi cuţit, cribrite sau o prelată, dar nu şi conexiunea wireless. Glumesc. În ziua de azi am ajuns dependenţi de informaţii, în special de accesul la reţeaua reţelelor. Celulare moderne au luat locul vechilor cutii cu televizor (PC), acum avem acces la internet de pe dispozitive incredibil de mici, atît de mici că ar putea fi implementate chiar şi direct pe creer, că de aia m-o dus gîndul că… gîndurile au fost cele care „au fost deconectate zilele astea…” Nasol’momentu, sper să revină semnalu’ !
Iti prind bine asemenea analize, ma bucur sa vad ca esti contient de lumea pe care traiesti! 😉