Înainte de Paște am fost să repun niște bani pentru titluri de stat. Știți ce făcea angajata de acolo? Pe TikTok. A fost suficient de drăguță să îmi arate și mie: „deh, domnule, azi nu prea a venit lume să depună„.
Mai nasol este atunci când vezi că e un serviciu ce are direct legătură cu consumatorul.
În fine!
Mi-amintesc că la primul serviciu am fost împreună cu o colegă, eram echipă de 2 persoane. Noi terminam munca la 14:00 cu o plecare un pic mai devreme, ce-i drept, dar mereu erau cu mai bine de o oră mai devreme decât ceilalți. Nu concepeam să pierd ziua de muncă! La modul ori că stau să dorm, ori muncesc cu interes.
Al 2 lea job a fost unul de acumulare. Oricât de mult aș fi vrut să îmi fac și munca în paralel, nu mă ducea capul să fac foarte multe. Plus că eram omul de execuție, însă în timpii morți în loc să mă uit la filme începeam să mai scriu pe un blog, să mai fac un site. M-a ajutat perfect pentru că în presă se dădeau banii din an în Paște. Eram întreținut de ai mei, făceam și eu banii mei, eram pe plus oricum. Asta la 21-22 de ani.
Apoi m-am transferat la concurență și în prima lună era să plec pentru simplul fapt că am făcut scandal că în orele mele moarte nu aveam voie să fiu productiv, să îmi fac și treaba mea. Adică trăgeam de mine să fac totul perfect pentru ei, iar când nu aveam de muncă nu aș fi putut să stau pe laptopul de acasă.
Era inepție și frustrare pentru că ceilalți păcăleau și stăteau fie pe telefon, fie pe câte un calculator de muncă. Eu mă căram cu laptopul meu pentru că nu voiam să stau cu datele mele pe calculatoarele lor.
Zilele trecute observam cum se lucrează de acasă. Ne logăm la și 15, mai râdem un pic, mai bem o cafeluță și timpul trece, leafa merge: ce, plătești tu?
Sunt din 2016 acasă. Au trecut aproape 7 ani de zile de când îmi dau singur salariu. Am tot interesul să termin task-ul și să muncesc mult mai mult pentru mine. Inclusiv din afiliere discuția este: cu cât muncești mai mult, cu atât ai mai multe venituri. Pe testate!
Sigur, am mai redus și eu din lucruri, am avut ani în care munceam foarte mult pe nimic, dar mi se pare că te minți singur că stai blocat în fața unui calculator și doar „faci prezența”.
Imi mai amintesc cand povesteai ca vrei sa lasi jobu’ si sa stai acasa ptr blogging. Prin 2012 vara sau spre final am inceput sa vb parca :)). Ce au trecut anii.. lol
Da? Plănuiam asta? La mine mi se pare că a mers din inerție totul că abia prin 2016 am zis stop jobului și nu chiar din contextul blogului. Dar dacă o gândeam și nu făceam pasul… e bine. 😀
Trebuia să fac un raport/proiect despre Casa de Sănătate Iași și trebuia să mă primească chiar șeful de atunci. Am mers ca prostul de vreo 3-4 ori la ușa lui, cu programare înainte, și nimic. Într-un final m-a primit. Nu glumesc, nu mint, avea pe PC deschis solitaire și cancan.ro. „Mă mai relaxez și eu.”, a dat-o direct fără ca măcar să-l întreb. Apropo de productivitae la stat.
Bine, nici la privat nu e mai diferit. Țigări și cafele mai multe ca la stat, ca să fim sinceri.
doamnele de la titluri de stat au fost inlocuite de spv. desi am vaga impresie ca tot ele le fac manual si din spv…
E doar o alternativă SPV-ul. Cineva trebuie să proceseze cash-ul.
Da, sunt situatii si situatii. Aveam obiceiul sa-mi intreb sefii „cine a terminat treaba, poate pleca?”. Si indiferent de raspuns, plecam. Ce sa faca cei care au timpi morti? Sa faca flotari? Timpii morti nu apar din cauza lor ci din lipsa optimizarilor venite din partea angajatorilor, sefilor. Cand lucrezi pentru tine e altceva, sunt si alte interese in afara de productivitate. Iti trebuie atentie sporita la detalii, la cheltuieli, la optimizare, dotare, inainte de a te gandi la castiguri. Cand esti la mana alatora…, in functie de asta este sau nu randamentul individual. Eficienta nu poate fi niciodata 100%, idiferent de ce cred unii sau altii.