Cu toate că sunt un adept al cardului și a plăților cu orice gadget de genul: ceas, telefon, inel, orice dispozitiv cu NFC, sunt conștient că trebuie să existe și un pic de cash.
E drept, în țară am cash la saltea(aia bună cu arcuri împachetate), însă rar se întâmplă să am nevoie de el. Dacă și la întreținere am reușit să plătesc cu cardul, ce altceva se mai poate face?! Doar n-o pune RegioTrans POS în trenuri?
Eh, plec de câteva ori pe an în lume și câteodată se întâmplă să plec și cu branduri acolo unde ar trebui să fie asigurate un minim necesar.
Mă uitam acum câteva zile la un călător pe Youtube ce tranzita Bosnia și voia să meargă spre Croația. Omul urla pe internet că nu găsește să alimenteze sau să își ia o apă în ditamai țara non europeană.
De ce oare?
Păi omul nostru tranzita țara și nu avea pic de cash la el. Nu euro, nu lei, nu dolari. Nimic.
Din ce-am butonat pe canalul lui este un pic umblat prin țări. Acum, ori omul a făcut pentru vizualizări, ori nu înțeleg logica. Sunt total de acord să fie carduri, în țară, în orașe, ba chiar și prin sate ușor, ușor începem să nu avem nevoie de cash, dar când pleci în necunoscut, mai ales cu mașina, aruncă naibii acolo 3 euro. Vine unul să-i dai o șpagă(cum am pățit în Slovenia), faci o pană, un minim necesar trebuie să fie, cât să „treci strada”. Poate un accident și trebuie să stai 5 ore în trafic, blocat pe stradă, habar n-am. Pot fi situații!
Mai mult, de când am mai urmărit experiențele altora: cash-ul ăla îl pun în 2 locuri: o parte în portofel, o parte în buzunarul de la spate de la ghiozdan. Mă fură careva, se întâmplă ceva punctual, un backup trebuie să fie.
Si eu prefer plata cu cardul, dar mai tin si niste cash in portofel, de la cativa zeci de lei pana la cateva sute, depinde de situatie, dar nu mai mult de 1000 lei.
Dar cateodata mai uit sa fac „plinul” si ma trezesc ca am ramas in „pana” si trebuie sa caut un bancomat ca sa platesc nu stiu ce pentru ca nu au POS.
O alta solutie adoptata de micii comercianti este plata pe Revolut, pe contul personal. Practic scanezi codul QR de pe telefonul lor si le trimiti banii. E ca si cum le-ai da bani cash. In felul acesta nu trebuie sa isi POS (costuri suplimentare), sa plateasca comisioane la incasare sau sa fiscalizeze incasarile.
De aia romanul e roman 🙂
Și eu plec cu 200 euro în portofel, în bancnote de 10 și 20.
Bună precizarea, nu bancnote de 100 sau de 500 de euro, efectiv nu se pot schimba decât la bancă cu programare.
Ca un platitor doar cu cash ce sunt, n-am fost interesat de plati online cu ajutorul cardurilor sau cu orice tip de gadget (ceas, telefon, inel, sau cu orice dispozitiv cu NFC). Daca s-ar baza pe mine, producatorii de astfel de echipamente ar da faliment. Pentru mine e o negura, de ce si-ar mai cumpara cineva alte gadge-uri daca aceleasi informatii si facilitati de plata le pot obtine cu cel mai banal telefon mobil? Mi-am intrebat un amic, cat e ora, el fiind posesor de ceas inteligent pe care il purta la mana. Surpriza mea a fost maxima. Si-a scos telefonul din buzunar si mi-a spus cat e ora. L-am intrebat daca nu era mai simplu sa se uite la ceas si mi-a raspuns ca s-a uitat pe telefon din reflex. Singurele explicatii pe care le gasesc ar fi „fițele” sau amintirea lipsei jucariilor din copilarie. Ar mai fi una de ordin psihologic si anume, omul este o fiinta sociabila, motiv pentru care nu-i place sa se simta singur, dar inlocuieste voluntar sau involuntar, realitatea cu visul generat de tehnologie. Si uite asa, cu viteze din ce in ce mai mari si cu tehnologii din ce in ce mai dezvoltate si mai sofisticate, ne departam unii de altii, adica efectul e fix invers decat cel scontat. Cu cat tehnologia care ne inconjoara este mai multa si mai peformanta, cu atat mai mult devenim mai anxiosi, iar interactiunea interumana directa, dispare incet si sigur. Autosuficienta, comoditatea, automultumirea, distrug legaturile, relationarile, prieteniile reale. O urare prin sms e egala cu un raspuns primit de la un call center. Un like postat poate fi interpretat nu doar ca un semn de apreciere sau confirmare, ci mai degraba ca o atentionare ca mai suntem in viata, adica inca ne mai facem simtita prezenta. Si cand ne gandim ce frumoasa ar fi fost viata daca nu ne-am fi inlocuit rudele, prietenii, cunostintele, cu gadgeturi de ultima ora. Legat de subiectul din acest articol, da, este de bun simt sa pleci cu ceva bani lichizi oriunde si sa nu depinzi in totalitate doar de plata online.
In Copenhaga nu prea ai ce face cu cash-ul, însă, deși spunem că e bun cardul, în cursurile de educație financiară ți se să ții cash la tine, ești mai calculat la cumpărături și conștientizezi mai bine banii.
În țări de genul este normal, în nord ai 99% card, dar când te duci în non UE de ce să plângi că… nu ai decât cash? Sau erau și în UE o bună perioadă de timp, de exemplu în Olanda nu poți plăti cu toate cardurile, în non UE e haos.
La noi începe să fie din ce în ce mai bine. Chiar și la țară sunt două locuri unde pot plăti cu cardul.
Eu ți-am zis că stai în zona nepotrivită, ai mei se descurcă la țară exclusiv cu cardul. Absolut peste tot plătesc cu cardul: Buzău, aproape de Moldova.
Păi asta zic, că e tot mai ok. 😀 Pot pleca fără cash la țară acum.
Au bacat datorie la caiet cu debitare directa ?:))
clar oriunde e nevoie de cash, absolut oriunde in orice tare e imposibil sa nu poti cumpara macar o chestie cu cash. e bine sa ai si 1-2 carduri si ceva cash si nu ai griji
Niciodată nu plec undeva fara cash in portofel…nu se știe niciodată când am nevoie.
Nu stiu de ce’s unii idioti, dar e penibil sa vi la mine sa imi ceri niste bani cash in schimbul alimentarii pe card, ca tu ai venit la cucuietii din deal cu mana in cur si te sfarsesti de foame si sete cu plasticul dupa tine.
Nu sunt contra cardului, dar un minim de backup uitați undeva în portofel trebuie să fie.
Eu nu’s contra nimic, sa fie alternative pentru toata lumea, dar nici idiot in halul asta sa fi!
Când plătești cu cash ești mai conștient că banii se duc, și ești dispus să cheltui mai puțin.
Și eu sunt adeptul cashului, deși în ultima perioadă în mod paradoxal am înregistrat mai mult plăți cu cardul.
Oricum lucrurile evoluează înspre digitalizare și nu ai cum să te împotrivești.
Dar vorba ta un 3 EUR în fise acolo de 1 EUR sau 50 cenți trebuie. Când ieșeam din țară îmi luam permanent în fise de 1 EUR și 50 de cenți, plus ceva bancnote.
Eu îi gestionez mai bine când plătesc cu cardul. Plus că am în excel un tabel cu toate cheltuielile și le monitorizez pe categorii.
Eu sunt foarte neatent. Am pierdut destui bani și am încercat să plătesc numai cu cardul.
In excursie am 500 euro, cu bani de 1 euro, 2 etc.
De 2-3 luni am inceput sa lucrez cu cash. Scot salariu și plătesc cash. Statul este prea restrictiv și asta m-am determinat să lucrez cu cash, sa nu mai cer bon mereu.
Desi sunt fanul platitului contactless, renuntatul la cache inca e departe de a deveni realitate, cel putin in afara Europei. Spre exemplu, in SUA, desi poate ne placem sa credem contrariul, oamenii inca sunt mari iubitori de cash. Caz concret, mi-am facut plinul la masina si cand m-am dus sa platesc m-a intrebat omul de la casa cum vreau sa platesc, cash sau cu cardul? Diferenta era de -5$ daca plateam cash. Cu astfel de incetives, cu siguranta nu o sa ajungem sa renunta definitiv la hartii.
Asta pentru ca sunt comisioane mari pentru comerciant din partea bancii, in jur de 1% … mai mult sau mai putin.
Plus taxe/chirie pe POS.
In plus, banii ii primeste efectiv in cont dupa x zile.
Daca ar fi gratuit si statul ar da o lege in acest sens, evaziunea ar fi redusa.
Oricum bancile castiga din dobanda pe care o obtin din momentul in care are loc tranzactia si pana primeste comerciantul banii efectiv in cont.