Voiam să scriu niște rânduri despre cât de brav sunt eu și că am donat o sumă importantă, dar m-am gândit că nu e justificat și s-ar putea interpreta diferit. Sunt lucruri pe care le faci pentru tine.
Sistemul din care facem parte ne-a obișnuit că avem un sistem de sănătate ce acoperă destul de multe lucruri. Nu la un nivel extraordinar, dar pentru nivelul nostru de trai atât s-a putut… până acum! Poate va fi mai bine dacă tot se dublează taxele pentru sănătate pentru unii. Am râs, nu trăiesc de ieri de azi în țara asta.
Cred că am preluat treaba cu economisirea din familie. Aș putea zice că ei au fost zgârciți, eu îmi iau ce am nevoie, doar că ori caut raport calitate preț, ori încerc să iau ce e mai bun pentru ce vreau eu să fac. Ca de exemplu, la scule mi-aș permite să îmi iau o cameră RED, dar nu e justificată investiția, nu mă duc să filmez evenimente cu așa ceva.
Am mai povestit în trecut de problemele din familie, la 10 ani(ai mei, 17 ai ei) sora mea s-a pricopsit cu un diabet, o chestie de care nu știa cu ce se mănâncă treaba asta. Țin minte și acum că ai mei aveau puși deoparte la CEC(erau ca un fel de brevet) câteva salarii bune, din ce se muncea din agricultură.
Banii ăia au fost evaporați în perioada aceea. Șpăgi, deplasări la București, la Buziaș și pe oriunde trebuia. Măcar acum nu mai dai la asistente, dar pe vremea aia nu mișcai nimic fără să bagi în buzunar.
Ai mei s-au descurcat, într-un final, pe vremea aia oricum nu era cazul ca eu să contribui cu ceva, poate să nu mai cumpăr Lego sau alte tâmpenii de copil.
Al 2 lea hop a fost cu taică-miu, una bucată cancer de colon descoperit la timp și operat. E treabă relativ recentă, nici aici nu au fost probleme cu banii, ba chiar toată lumea era salariată și am depins doar de medici. Apoi m-am operat și eu și lucrurile s-au rezolvat cu bine. Practic, din 2 experiențe am ajuns să nu mănânc foarte mult zahăr(eu chiar bag numai miere în mine și ce mai scap dulce și… sare). Piperul se salută bine cu constipația cronică aka problemele alea de după 30. Vă dați seama cât de sclifosit sunt la mâncare, no?!
Eh, revenind la introducere, văd pe lângă mine oameni care au avut un oarecare nivel, o poziție socială, dar când a venit necazul peste ei pur și simplu se închid toate ușile și apar fel de fel de probleme. Plus contextul ăsta cu scumpiri la energie și la toate cele.
Cât de pregătiți sunteți pentru o eventuală problemă de sănătate?!
„ ………. Măcar acum nu mai dai la asistente, dar pe vremea aia nu mișcai nimic fără să bagi în buzunar……. ”. Chiar nu se potrivește deloc cu experiența mea. În Februarie m-am operat, necroză intestinală și ceva polipi pe colon. N-am dat șpagă, dar sa văzut/simțit. Deși aveam o sacoșă de schimburi, pijamale, tricouri, chiloți, șosete, în 2 săptămâni de stat acolo am ajuns acasă cu aceleași șosete în picioare cu care mă internasem. Igiena corporală ? Nici o treabă. Nu mi-au dat ele o cană cu apă când le-m cerut, au zis că nu au 7 mâini și sunt foarte ocupate. Au plecat ele cu mâncarea neatinsă înapoi pentru că nu au vrut să mă ajute să mănânc.
Eu sunt 60+, din generația care trăia de la o leafă la alta știind că banii vin lună de lună. În familie am beneficiat însă, de o educație financiară destul de solidă. Bunicul, învățător, deci bugetar, a avut ceva pământ pe care avea de gând să-l vândă ca să-l poată ține la facultate pe tata. A venit comunismul și s-a dus pe apa sâmbetei pământul și dosarul tatălui meu. Așa că a făcut ISEP fostul ASE unde locurile pentru cei fără dosare aveau locuri ceva mai multe.
De la bunicul citire…„împarte banii în mai multe variante de economisire și pentru siguranță o parte pune-i în obligațiuni de stat.”
Cât am fost în activitate am pus o sumă deoparte de cum luam banii. Suma aceea nu exista. Apoi pentru noi, varianta asigurărilor cu investiție de capital a venit târziu, dar totuși niște contracte pe 15 ani am apucat. Acum pot să spun stau destul de liniștită, dar avem și niște pensii decente din care ne descurcăm.
Am avut o perioadă prin 1996-1997 când soțul meu a stat puțin pe bară, dar am avut „acoperire”. În principiu, tot timpul am avut puși bani pentru vreo 5-6 luni de trai.
In general nimeni nu se gandeste la asa ceva.
Dar daca ar fi sa trag linie si sa vand/lichidez totul cred ca as scoate pe la vreo 500.000 de euro.
Oricum, toata acestea sunt impartite in 3 categorii, cat de cat egale, in ordinea valorii: imobiliare (o casa 250.000 Euro si un apartament de la parinti 70.000 Euro), niste investitii in obligatiuni cu risc mediu (150.000 Euro), dar castig mare si cash (30.000 Euro).
Situatia era mai echilibrata, aveam mai mult cash, dar tocmai ce am investit 50.000 Euro in niste obligatiuni pentru ca am considerat ca stau degeaba si am dezechilibrat portofoliul.
Sa nu va ganditi ca tin cash-ul la saltea (nu am un chior in portofel), e la banca si il folosesc pentru rulaj pe firma.
Lucrand in IT, pot sa zic ca se castiga foarte bine daca esti pe cont propriu.
Chiar si numai cu dobanda din obligatiuni pot sa o duc „boiereste”, practic ca si cum as incasa un salariu de programator senior fara sa fac nimic.
Tinand cont ca am studii, specializari si experiente din domeniul economic, tehnic si informatic pot sa imi formez o imagine de ansamblu, dar si de detaliu.
Din experienta mea am tras cateva concluzii:
– nu va bazati pe pensie pentru ca majoritatea taxelor din salarii nu se duc spre pensie. De aceea prefer salariul minim pe economie si restul ce ramane sa il investesc. Nici macar pensia privata nu este mare branza (de ales un fond cu risc minim), dar merita amandoua ca backup la backup. Banii pe care ii aruncati pe cele 2 nu se justifica si nu vor aduce un castig prea mare, dar sunt un rau necesar. In caz de dezastru macar reprezinta un colac de salvare.
– in primii 5 ani de munca investiti in dezvoltare profesionala: cursuri si alte pregatiri.
– in urmatorii 5 ani: acumulati bani
– in urmatorii 10 ani: investiti si dezvoltati
– apoi puteti sa va pensionati pe o insula exotica :))
Daca sunteti o persoana echilibrata incercati un mix relativ egal de investii active (in activitatea proprie, firma, etc) si pasive (actiuni, obligatiuni, titluri de stat, pensie privata, asigurari, etc)
Nu incercati sa puneti toate ouale in acelasi cos.
Eu momentan m-am concentrat pe 4 directii: firma (software si import/comercializare echipamente), imobiliare (casa si apartament), obligatiuni (de acelasi tip) si cash, cu 6 „subincrengaturi”.
In perspectiva am cresterea importurilor (teoretic sunt cele mai profitabile si aduc intre 5-10% lunar din rulaj), poate un nou apartament (si sa inchiriez apartamentele, lasand casa pentru locuit care acum e in stadiul de finisare) si investitii in alte instrumente financiare: actiuni, titluri de stat, etc
Totul e insa relativ, in functie de personalitatea fiecaruia si e clar ca fiecare o sa isi aleaga calea lui.
Sper ca am fost destul de concis si nu am batut campii :))
Completare: incercati sa va alegeti o profesie/activitate care va face placere, va pricepeti si in care sa puneti pasiune. Nu va ganditi doar la bani (banii n-aduc fericirea, dar o suplinesc … daca exista). Daca v-ati dat seama ca ati facut o alegere gresita (studii nepotrivite, profesia, … prietena :)), nu va cramponati de situatie, treceti mai departe si faceti alta alegere, pana la urma o sa o nimeriti pe cea potrivita … sau nu :))
Hai să-ți spun o treabă… aveam puși departe suficienți bani ca să dorm liniștit așa vreo 12 luni fără să fie nevoie să mai muncesc, dar fără vacanțe sau alte mofturi de genul schimbat telefon, laptop, televizoare sau electrocasnice prin casă.
Acum mă uit la banii aceștia și-mi fac calcule ca prostul că la cât s-a scumpit viața de zi cu zi abia îmi ajung pentru 6 luni… valabil pentru o familie cu 2 copii.
Fără mofturi, doar viața de zi cu zi, mâncare, utilități și alte cheltuieli cotidiene.
Dacă inflația se duce spre 30% am cam belit-o și la propriu și la figurat… nu că aș muri de foame… dar n-am făcut nimic cu banii puși deoparte pentru zile negre și am impresia că aș fi putut să fac mai multe cu ei.
Eh, să nu îți pară rău. E normală perioada asta, dar eu m-am dus un pic mai departe, nu la mofturi, vacanțe, ci la probleme de sănătate. 🙂 Pe alea nu poți să le controlezi și când vin lucruri mai grele s-ar putea să nici nu mai ai ce face. Exact ce am zis mai sus, treburi nasoale de sănătate.
Da
Pentru o problemă de sănătate niciodată nu poți fi pregătit nici măcar financiar.