Am fost la urgențe și nu era ca la televizor. Ar fi mers un titlu d-ăsta pe emoție, dar de fapt și de drept, am dat o tură de vreo 2 ore pe acolo pentru ceva oarecum minor.
Ceva probleme la ligament, la umăr, pentru colocatară. Nimic grav, doar te blochează să muncești o săptămână și bagi niște concediu.
Privind din exterior, fără prea multe emoții pentru că știam că nu e nimic grav, am mers la coadă la urgențe.
Nu știu, dar noi în oraș am avut mereu frică de Spitalul Groazei, de Urgențele de la Ploiești și cum i-au mai numit ai noștri.
Poate că am prins noi o perioadă bună și ne-am făcut o impresie bună. Dar a fost decent.
OK, mulți oameni, mulți aparținători, oameni cu probleme mai multe sau mai puține, „oameni de-ai noștri” care nu știau ce îi doare și așa mai departe.
Nu am înțeles exact cum se face triajul, dar noi am prins runda 2. (iar mai târziu mi-am dat seama că cei unii din runda 2 au plecat mai repede decât mulți din runda 1 – probabil e și în funcție de cum se eliberează medicii)
În prima fază, la urgențe, ți se ia o tensiune, iar apoi ești pus în camera de așteptare. În prima rundă au fost luați vreo 15-20 oameni cu probleme, în a 2 a rundă n-au mai rămas decât vreo 4-5.
O radiografie, un bandaj și un triaj inițial au însemnat mai puțin de o oră jumătate conform Google Maps.
Probabil că la coadă la medicul de familie tot cam atât stăteai.
În fine, trecând peste întâmplarea noastră minoră, zona de așteptare este decentă. Nu e suficient pentru toți aparținătorii, probabil că e un pic mai mult haos de Paște, de Crăciun, dar pentru zile normale… e okeiș. Dimensionat OK, ca să zic așa. Dar nimeni nu se raportează la excepții.
Ideea articolului însă era cu mult mai multă direcție spre educația noastră. Un pic mă mai pricep și eu la diabet, dar cum să pleci de acasă fără insulină?! Mai mult, de ce să faci scandal pentru că nu ești băgat în față!? Că nu ai tu insulina la tine…
Pe lângă oamenii cu probleme mari, la urgențe foarte multe probleme sunt de medicul de familie. Dar mai e un pic de fixat proceduri. Nu știu cum e în orașele cu centre universitare, dar la noi după anumită oră rămâi fără medic specialist pe anumite categorii. De exemplu, aseară se întreba cineva de un stomatolog. Eu habar n-aveam că există unul, la stat, chiar și în timpul zilei.
Nu știu, o bună parte dintre oamenii de la urgențe sunt efectiv neinformați și îi doare undeva de corpul lor, stau până în ultima secundă.
Multi se duc la Urgenta pentru ca la medicul de familie e foarte aglomerat.
Daca nu ma insel, medicii de familie sunt platiti si in functie de numarul de pacienti, asa ca au interesul sa aiba cati mai multi oameni inscrisi la ei.
In plus, de cele mai multe ori, medicul de familie te trimite la specialist, deci iar mai astepti si acolo, poate dura mult timp pana vezi ce problema ai la o ureche sau un picior.
P.S. Mie imi displac foarte tare exprimarile de genul „colacatara”, „colega de apartament”, „colega de camera” etc. Mi se pare o depreciere la adresa partenerei de viata. Spune domnule: „am fost cu sotia la doctor” sau „am fost cu iubita”.
Bine, daca e vorba de amanta, inteleg exprimarea evaziva… 🙂
Eh, am vrut să fie doar un cuvânt, nu mai multe. Dacă este să răspund la curiozitate, nu sunt căsătorit.
Și noi am fi optat pentru medicul de familie, dar nouă ne trebuia radiografie să vedem exact ce e acolo. Plus o interpretare de la un specialist. Singurul disponibil la 20:00 seara.
La Crăciun și la Paște e și mai fain, am avut ocazia să ajung pe acolo și știu. Circ și pâine, asta pe lângă orele cu zecile pe care le petreci așteptând.
Refacere ușoară!
E ca la Black Friday. Nicio firmă nu se pregătește pentru asta. Așa și de sărbători, eventual mai aduc un medic in plus, dar restul cred că sunt la fel. Zic. Nu am avut ocazia și sper sa nu ajung prea curând.
E show cand mai vin cate unii cu teatru din ala fals si incep sa faca in toate feluriile doar ca sa intre in fata si daca te uiti putin la acesti “actori” iti dai seama ca nu-i doare mai nimic si doar vor sa intre mai repede
A fost un pic de teatru, dar nu exagerat. Nici foarte-foarte aglomerat.
Asa se intampla cand avem prea multi bolnavi plus cei inchipuiti, la prea putini medici. Notiunea de „medic de familie” e diferita de conceptul real. Un medic de familie vine la pacient acasa, nu invers. E mai mult decat stupid sa treci pe la trei medici (medic de familie, medic specialist, medic din spital) in cazuri cu probleme urgente si grave de sanatate. Un al patrulea medic este cel de la Urgente. Ce fel de urgente sunt alea in care astepti cu orele sa ti se scurga viata… Ce e aia triaj? Pe ce criterii? Pe religie, sex, culoare politica, etnie, etc.? Cine, cand si cum decide, cine trebuie sa intre primul si cine sa intre ultimul, atat timp cat „triajul” are loc inainte de a intra la eventualul medic de garda de la Urgente, caci doar el poate fi factorul decizional al starii de sanatate a pacientului din sala de asteptare? Sau poate ca se intra in ordinea inmormantarii… (vezi: Moartea domnului Lazarescu).
Nu știu ce studii au doamnele de la înregistrarea pacienților, dar știau să ia o tensiune, poate sunt asistente sau poate au ceva cursuri. Habar nu am. Medicul nu are de ce sa fie acolo, zic.
Nah, în loc de triaj poate era mai bine: direcționarea spre medic specialist de gardă.
Oricine stie sa-si ia tensiunea si singur cu cel mai ieftin aparat de pe piata. Tensiunea nu este niciodata fixa in timpul unei zile (24 ore) si se aproximeaza pana la nivel de +/- 0,5 unitati sub sau peste cea indicata de tensiometru daca e digital si are bateriile/acumulatorii incarcati/descarcati.. De exemplu 13/7 se poate estima ca 12,5/6,5, sau 13,5/7,5. Pentru acuratete se folosesc tensiometre analogice. Marja de tensiune considerata in limite normale este mare, intre 10/6 si 14/8. Ideal e ca in aceasta marja, tensiunea mica sa fie cam jumatate plus 1 din tensiunea mare. Cred ca toti stim sa folosim un termometru si cunoastem marjele de temperatura 36,2-36,8 grade C, care sunt considerate temperaturi normale. Si temperatura corpului e variabila in 24 de ore. Probleme sunt cand apar depasiri ale pulsului, temperaturii, tensiunii, in plus sau minus, cand apar palpitatii, aritmii care dureaza mai mult de 20-30 de minute, frisoane sau transpiratii aparent fara motive, ameteli/vertij, lipotimie, pierderea temporara a cunostintei, dureri interne/externe, iritatii cutanate, etc. Pentru astfel de simptome este nevoie de control medical, iar aici ne lovim de lantul pacient/medic de familie (stam la coada)/prescriere reteta/analize,radiografii/farmacie (stam la coada)/retur la medic de familie (post tratament ambulatoriu)(stam la coada) iar in functie de rezultat, stop joc sau se continua. Insa daca tratamentul nu si-a facut efect, urmeaza etapa a doua. Pacient/medic de familie (stam la coada)/alt set de analize, radiografii/specialist (stam la coada)/clinica sau spitalizare (dupa caz)(stam la coada), alt set de analize, radiografii si retur la medicul de familie (stam la coada)/farmacie (stam la coada) daca mai apucam sa ajungem in faza asta, fiindca in tot acest timp starea de sanatate se poate inrautati, fara sa avem „norocul” sa rezolvam problema de sanatate. Asta este motivul pentru care multi romani ajung prea tarziu la un medic specialist, atat de tarziu incat nu se mai poate face nimic.
Depinde de ce ți se întâmplă la asta cu medic de familie vs. urgență pentru că uneori n-ai timp câteva zile să aștepți să-ți vină rândul la programare. Îmi dau seama că mulți pățesc așa pentru că lasă pe ultimul moment problemele ceea ce nu e ok.
Eu am ajuns de câteva ori la urgențe cu probleme mici (tot așa, câte o radiografie după o căzătură în cazul meu). Fix când am ajuns cu o problemă mai mare când abia mai mișcam mâna stângă (de la cervicală) am dat de o tanti care mai avea puțin și țipa la mine că de ce nu-i dau buletinul mai repede și că noi „ăștia” ne plângem de orice.
Pentru chestii inopinante noaptea (nu super urgente) merg la centrele de permanenta. Asa nu stau cu orele in spital. La Iasi (spitalul de copii) nu scapi sub 4 ore.