Am fost student la UPG. Fiind o facultate specializată pe petrol mi-am făcut multe cercuri de prieteni care lucrează în domeniu. Piața din România este așa cum este. A fost o perioadă de boom, ca mai apoi să fie o criză ce s-a resimțit bine, în domeniu, anii trecuți. Ușor, ușor își revine piața, mai ales că prin Orientul Mijlociu se așază diferit contractele. Sau, cel puțin, așa se speră.
Bine, discuția e mai lungă și am ajunge la politică.
Tot discutam despre salarii și nivelul de trai, despre faptul că n-ai nevoie de nimic, ci doar de timp. Faci suficienți bani acolo încât să îți permiți orice, mai puțin timpul pe care îl petreci cu familia.
Și, da, de cele mai multe ori, ai contract de o lună acasă și o lună la muncă p-acolo. Dar când ești în nisip, când ești singur cu Facebook-ul, parcă nu e chiar așa de simplu să vezi cum acasă cresc copiii fără tine.
Mai toți spun că e greu și că ar vrea să se întoarcă peste 1, 2 ani de zile.
Tot ei zic că mai vor o mașină, mai vor o casă. Lucrurile astea… cu greu le faci în România. Așadar, se complac și rămân peste hotare.
Cam ăsta este cercul vicios al banului.
Ai dat de el, te-ai obișnuit la un nivel… începe să-ți placă.
O luna e lux, sunt care lucra pe platforme petroliere pe coasta Africii si stau cate trei luni acolo pe platforma, de multe ori fara Facebook si eventual doar cu conexiune telefonica prin satelit odata pe saptamana sau mai rar.
Si toate astea pentru vreo 5000 de euro net pentru cele trei luni.
Depinde ce faci. Da, pe mare e mai nasol.
Am o prietena care lucreaza pe vapor pentru putini bani. Ok, nu plateste cazare, masa, nu plateste nimic dar, 6-7 luni este printre straini. Nici macar prieteni nu isi poate face pentru ca se tot muta de pe un vapor pe altul. Nu-i chiar asa bine nici in afara. Am destui prieteni care vor sa se intoarca.
De ce crezi tu ca eu am ales sa raman in Romania? ?
Timpul n-are valoare?! 😀
Pentru ca iubesti spaga, mizeria din spitale, lipsa autostrazilor, ghiolbanelile si cocalarelile … ?
Pentru ca aveam un copil de crescut, aflat intr’o perioada sensibila a vietii lui de care nu am vrut sa imi bat joc si sa il zapacesc fie ca il las pe aici pana „ma pun eu pe picioare acolo”, fie sa il tarai dupa mine rupandu’l de tot ce avea aici doar ca stiam eu ce bine o sa ii fie lui acolo, ca mai apoi sa nu aiba nici un Dumnezeu. Ma bucur in fiecare clipa ca am facut asta pentru copilul meu care azi e pe picioarele lui si poate sa faca ce isi doreste fara a fi avut vreo trauma.
Cam atat.
In rest cele enumerate de tine Maline, sunt ok, obisnuit cu ele.
Depinde de industrie. Muncitorii necalificați își rup spatele și în România pe bani puțini, și nici așa n-au timp de familie după ce ajung seara la 8 acasă.
Peste tot isi rup spatele aia necalificati pe bani putini, nu doar in Romania. Aia care pleaca din Romania ajung in afara sa-si rupa spatele pe bani mai multi decat in Romania, dar tot putini daca e sa ne raportam la economia tarii in care lucreaza.