Am fost la Crucea Caraiman. În Bușteni.

După ce ne-am odihnit câteva zile am continuat traseul nostru prin munți, acum la Crucea Caraiman sau după cum știe lumea de „crucea care se vede în Bușteni”.

Ne-am trezit pe dimineața, pe la 3 ca sa prindem trenul de 4:20 spre Sinaia. In jur de 6 punem piciorul jos si urcam la cota 1400. Ghiozdanele pline de mâncare erau mirosite de câini, n-am întâlnit decât vreo 20 înfometați… cu câteva cipsuri i-am calmat. Bine ca n-a venit ursul!

După mai bine de o ora ajungem la cota 1400 prin păduri, pe scurtături. Daca o luam pe sosea trebuia sa urcam cam 15 km.

Ajungem aproape de cota, ne intalnim cu un localnic care ne intreaba daca am dat de vreun urs. Abia atunci incepeam sa realizam ca e cam rau si ca ne putem intalni oricand cu el. N-a fost sa fie. Nu de data asta. 🙂

Am continuat traseul pe la cota, am urcat un drum accidentat pana la ~2100 metri, destul de abrupt, dar fără pericol. Am făcut mai bine de 5 ore pe drum si am ajuns la Cabana Caraiman.

Traseul nu a fost unul greu, însă, sa mergi pe platou, prin vârfuri de munte nu mi s-a părut un lucru extraordinar, nu se compara cu Valea Jepilor…

S-a făcut ~12 și am ajuns la Babele. Vântul începea sa fie din ce în ce mai puternic, telecabina nu funcționa. Nu am simțit niciodată cum poate sa te „bată” praful ca acolo. Eram în pantaloni scurți și parca eram bătut cu nuiele.

Din ce am auzit la oameni, prin Brasov zburau tiglele de pe case…

Dacă tot am ajuns la Babele, am mers și câteva minute la Sfinx, apoi am plecat spre Crucea Caraiman.

Pentru cei care nu știu, traseele sunt indicate foarte bine, chiar ne miram cum de nu s-au găsit om care sa adune pentru fier vechi. Pe plăcuță aveam indicator o ora jumătate pana la Cruce, noi am făcut mai mult din cauza faptului ca vântul bătea foarte tare.

Neavând echipament de munte nu am riscat sa coboram exact la Cruce, am ajuns pe un vârf si am decis sa facem poze pe acolo. Nu de alta, dar nu aveam de gând sa ne vedeți la știri.

Ne-am hotărât sa ne întoarcem cu gândul ca vom merge ori cu telecabina din Bușteni jos, ori cu cea din Sinaia. In continuare niciuna dintre ele nu mergea, așa ca n-aveam ce face, am luat-o la pas, înapoi. Pe Jepi fusesem sâmbătă, nu am vrut sa coboram pe acolo, în plus, era foarte periculos drumul fata de mersul pe platoul Bucegi.

Cred ca în jur de 5 am ajuns la Cota 1400 înapoi, după ce ne-a bătut în cap tot soarele. Mda, am fost total neinspirați și am mers în pantaloni scurți și mânecă scurta. Nu va recomand asta dacă aveți de gând sa mergeți pe acolo.

• 

• 

Am făcut o insolație de toată frumusețea, noroc ca ne-am tratat puternic seara, sa nu mai vorbesc ca suntem arși toți și „bronzați ca tractoriștii”.

De la Cota 1400 inițial am vrut sa luam telecabina, era singura care mergea și drumul pana jos.

Pana la urma, nu eram atât de bine pe picioare încât sa încercăm si o telecabina, asa ca am văzut un maxi, care a plecat la un sfert de ora după ce am ajuns noi acolo.

Astfel am scutit drumul pana la Sinaia, pe care cred ca oricum nu prea mai eram în stare sa-l facem.

Au fost în total 10 ore de mers pe jos și cam o ora și un pic de odihna.

---

Mai nou, s-a făcut și traseu de mașină. Puteți ajunge la Babele cu mașina și apoi spre cruce cam în 1-2 ore. Drumul este aproape forestier, în afară de praf n-o să aveți nicio problemă. Nu e deloc periculos și foarte relaxant.