Mă interesam de viața în Tenerife, despre cât de mari sunt chiriile acolo și am dat de un agent imobiliar din Tenerife.
Bine, omul vinde case, nu închiriază în mod direct, dar na, e în domeniu. Din una în alta, m-au dezumflat un pic chiriile de pe acolo, de pe termen lung.
Și da, dacă nu cumperi cu banul jos e mai complicat. Sunt costuri destul de mari că altfel te bați cu închirierea pe termen scurt. Paranteză, cred că în curând ajungem să fie mai ieftin de trăit 2-3 luni în zonele calde decât să ne încălzim p-acasă. Doar zic.
Omul a venit cu o informație despre cum stă treaba pe acolo: chiriile sunt fixe, dar legate la indicele de inflație. Pe de altă parte, nu mai are voie să îți crească chiria după cum vrea. Dacă e inflația 4% crește costul cu 4%, nu cu 10% că așa vrea cel care închiriază, dacă e 1% crește doar atât.
Da, știu, nu e ceva care să placă oamenilor care stau în chirie, însă, cred că ar trebui să fie normalitate.
Dacă urmăriți video o să vedeți că acolo sunt și fel de fel de reguli scrise sau nescrise
- îți limitează închirierea dacă ai mai mulți copii
- prioritari sunt bugetarii și oamenii cu venituri constante
Mie mi se pare că astfel de măsuri mai reglementează și te mai scapă de abuzuri. Pe de altă parte, scapi de stres, de la fiecare dintre părți. Unul să caute chiriaș mai potent, altul să caute altă chirie. Știi de la bun început cum funcționează.
Este un domeniu care nu cred c-o sa fie reglementat foarte curand la noi.
Unii proprietari evita pana si declararea contractului la ANAF. Evident, se intampla asta si pentru ca sunt chiriasi care accepta asemenea practici.
Cat despre faptul ca sunt picky, sa stii ca se intampla si aici. Fiecare are propriile reguli. Si nici nu-i blamez pentru asta, e proprietatea lor.
Vazusem azi niste oferte prin Torrevieja de 750-900euro pe luna, apartamente cu 2-3 dormitoare. Nu stiu ce se mai adauga pe langa dar pare destul de ok.
Păi cam asta e piața. Bine, omul învârte mai mulți bani, are și familie mai mare, probabil sunt pretenții diferite.
Cand se pune problema de corectare a preturilor in functie de inflatie, corectia se aplica atat proprietarului cat si chiriasului. Asa ar fi normal. Totusi va dau un contraexemplu personal. In urma cu peste 6-7 ani, am inchiriat un apartament semidecomandat de trei camere, conf.1, et.1 (din 10+p), zona rezidentiala (Bucuresti-zona Domenii), apartament semimobilat, reabilitat total (gresie, faianta, instalatie apa, instalatie electrica, geamuri/usi termopan, etc. Blocul este anvelopat si contorizat pe apa/gaz/caldura. Pentru chiria stabilita atunci intre mine si chiriasa divortata (cu patru copii si un tata), am cerut in sediul firmei specializata in inchirieri/vanzari, 300 euro/luna. Doamna m-a intrebat daca nu pot accepta 250 euro/luna. Am fost de acord instantaneu, fara nici o alta incercare de negociere. Intre timp a trecut si pandemia, a aparut razboiul, situatia pare din ce in ce mai complicata din cauza lui Trump, etc. Si in ziua de azi, acea familie locuieste tot acolo pentru aceeasi chirie pe care am stabilit-o de comun acord prin contract. Intre timp contractul a expirat (dupa un an) si am intrebat-o daca vrea sa-l reinnoim. Mi-a spus ca nu si-a dorit nici la inceput sa incheiem un contract si ca atare nici acum nu o deranjeaza daca exista sau nu un contract intre noi. N-am mai incheiat niciun contract nou. V-am spus toate astea fiindca in acest moment chiria unei garsoniere goale in Bucuresti depaseste 300 euro/luna. Nu am nici un gand sa cresc pretul fiindca e vorba de o familie care abia traieste la nivelul subzistentei. Nu m-a interesat niciodata pretul pietei. Ideea pe care vreau sa o dezvolt aici este ca n-ar trebui sa calcam pe cadavre doar ca sa ne simtim noi bine. Nitica intelegere si empatie nu ingrasa si sunt sanatoase pentru psihic si suflet.