Acum 2 ani cred că eram în punctul ăsta, dar nu din prisma creditelor, ci a stresului conex. Erau multe adunate, dar și ele umpleau paharul. E clar, însă, că relaxarea e mult mai mare că „am fost devreme acolo”. Dar devreme cred că a fost Redoo sau alții. Mereu există un alt devreme.
Acum mulți ani întrebam prostește despre euro, despre când o vom face, acum nu știu dacă mai contează atât de mult. Da, din punct de vedere birocratic și prin faptul că lucram foarte mult cu euro îmi doream asta. Dar, în regiune, ai o Cehia, ai o Polonia care nu stau chiar rău cu moneda proprie. Totul este să nu ai clasă politică de tot râsul.
A apărut iar discuția despre parcursul țării la euro, dar nu îl văd fezabil în următorii ani. M-aș bucura să o facem, dar după cum se vede, ne e cam greu să mergem și în SUA fără viză, deși îndeplinim multe jaloane din OCDE, e posibil să nu se întâmple încă. Agențiile de rating vor vedea lucrurile diferit dacă vom fi aliniați la OCDE.
Dar tind să cred că în următorii 10 ani n-o să ne bucurăm de euro. Nu văd politicul nostru capabil, cu toate că „acum cică există consens”.
altă temă pentru a ne distrage de la situația curentă…
Răspunsul meu: Nu.
Ascultasem pe cineva când zicea o chestie bună. Îmi scapă numele lui acum, dar ideea era că povestea că e bine ca la nivel de țară să avem aspirații, să fie un plan de țară pe termen lung. Doar că eu cred că o să fie ușor prea lung.