Sunt niște contraste pe care, oricât aș vrea de mult să le înțeleg, n-am cum. Te uiți cum oamenii aleargă ca un titirez pentru a face lucruri, dar în final nu ajung să facă nimic cu ele.
Consumăm, consumăm, consumăm. Trebuie să facem case, trebuie să facem mai bine decât vecinul, trebuie să facem bine copiilor.
Lucruri, obiecte, tradiții pentru nimic. De fapt, ba da, pentru a consuma. Și da, cel mai bine vinzi pe emoție. E deja știut asta, iar când nu ești în cea mai bună stare… nici nu te uiți…
Cert e că cei industriile care nu vor muri niciodată sunt cele ce țin de nunți, botezuri, înmormântări.
Ar fi mișto să avem grijă de noi, cât se poate de mult înainte să fie prea târziu.
Ah, da, un sărac sau mai bine zis un amărât îți va mulțumi înzecit dacă îi dai de pomană. Chiar și dacă i-ai dat un covrig.
Sunt niște chestii interumane pe care nu mai avem timp să le simțim. Că deh, alergăm după bani, stăm în trafic… ca la final să nu facem nimic. Nu ne uităm lângă ăla de lângă noi. Ne-am obișnuit cu el. 🙂
Astea se intampla pentru ca ori nu bei deloc, ori nu bei suficient, ori bei prea mult. Depinde foarte mult de context si mai ales de calitatea beuturii.
Corect. Formol și oțet cum ți se par?! 🙂
Nu exista niciodata ai beut prea mult, ci mereu prea putin si te’ai oprit inainte de picatura aia esentiala. ?
Consumul sustine economia. Nu-i consum, dispare economia.
Cum ar fi ca fiecare sa-si intretina singur gaina care-i va oferi zilnic cite un ou? Sau oaia care i-ar produce un pulover pe an?
Marius, da-o pe borviz 🙂
Astenie de primavara… vin rosu 😉
Te’a plesnit criza de 30 de ani … :))
Mai nou, și nunțile tot la „consumabile” se încadrează. Totul este o afacere, totul se reduce la bani și la cît mai multe… laikuri.
Tradiția este acum un concept perimat. Asta dacă nu i se scoală cuiva să re-branduiasca și acest cuvînt: tradiție, tradițional. Evident, tot pentru bani.