Vreau sa îmi deschid un pic orizontul privind lucrurile si poate mă ajutați voi sa o fac. Cel puțin, eu nu știu daca este mai bine sau mai rău într-un fel sau altul. Probabil ca nu am suficiente studii de economie sa am o viziune un pic diferita.

[Citeşte mai departe…]

Chiar dacă m-am rupt de politică nu pot să nu urmăresc știrile și să nu mai fac 2-3 conexiuni. Dar dacă mă scuturi bine s-ar putea să nu mă deranjeze atât de mult că avem un vicepremier cu nume de ungur. Totuși, mi-am pierdut interesul, efectiv mă obosește și nu văd de ce aș mai încerca să descos tot ce se întâmplă la noi.

[Citeşte mai departe…]

Am fugit un pic cu tehnologia înainte și iar îmi fac de lucru. Dar deh, riscul omului care vrea să testeze și despre ceea ce vorbește p-aici.

[Citeşte mai departe…]

La noi în familie e regulă: nu se atinge nimeni de cozonaci, maică mea îi face pentru toată lumea. Cu nervi, cu de toate, dar ies cum trebuie. D-ăia moldovenești, cu gust de casă. Autentic, ca să zic așa.

[Citeşte mai departe…]

Încă de când eram mic am fost obișnuit cu „rație de zahăr”. A fost un cumul de factori, dar evident, când te uiți în spate îți dai seama că parcă nu a fost așa de rău. Sora mea s-a îmbolnăvit de diabet de tip 1 pe la ~17 ani. Eu aveam până în 11 ani și nu înțelegeam atât de multe. Cert este că din momentul ăla părinții au redus la maximum zahărul din casă. Ani de zile la noi nu s-au făcut prăjituri sau, cel mult, îmi „palmau” mie câte ceva. Dar rar. Cer este că niciodată n-am fost pofticios. Mă uit ciudat la oamenii care poftesc la orice. Pot să abțin, mai ales dacă am niște mâncare gătită.

[Citeşte mai departe…]

Nu cred că există tâmpenie mai mare decât ceea ce se întâmplă acum cu declarația vieții pentru subvenția de preț plafonat.

Dacă nu ați deschis internetul până acum, guvernul s-a gândit să birocratizeze un pic lucrurile și se pare că vom avea încă o declarație de depus ca să se plafoneze prețul la energie.

[Citeşte mai departe…]

Am zis că e ultima dată când o să îmi bat eu capul cu garanția internațională și n-o să mai fac greșeala să merg pe piața gri să iau lucruri. Pe de-o parte, e OK, faci conținut, pe de altă parte, te lovești de lucruri de care nu ai avea de ce să te lovești.

[Citeşte mai departe…]

Sau străini. De obicei, eu apreciez pe lumea crescută la țară, e un pic mai dezinvoltă, mai comunicativă.

În orașe noi nu e orizontul atât de mare, poate ai șansa să vorbești cu câțiva pe stradă, poate pe scară și cam atât. Comunicarea e ceva mai limitată. Nu mă credeți? Duceți-vă în București!

[Citeşte mai departe…]

Experiența a fost senzațională.

Cred că sunt vreo 3-4 ani de când zic că vreau să merg cu trenul ăsta. N-a fost să fie. Un amic a fost la cușetă, de la Timișoara, și mi-a trimis câteva poze, la un moment dat.

[Citeşte mai departe…]

Aseară un amic și-a dat demisia. Îl simt și parcă eram eu acum 7 ani de când am plecat de la ultimul loc de muncă. Între timp, mă îndrept spre 34 de ani și parcă sunt pornit să nu mă mai angajez niciodată.

El a plecat gândit, cu o sumă deoparte, cu un mic business cu perspective. Evident, fiecare se uită diferit la suma aceea, pentru mine pare mică, eu nu zic stop unor lucruri nici la sumă de n ori mai mare, pentru el poate că este suficient. Dar fiecare își știe calculele. Perspectivele.

[Citeşte mai departe…]