Ca de fiecare dată, în ultimii ani, am scris un articol de final de an. Acum o să încep anul cu articolul acesta. El a fost scris în 2017, dar eu în 2018 îl public ca voi să aveți ce citi când vă veți trezi de după anul nou. Sper că ați petrecut bine.

2017 pentru mine a fost un an cu multe bune și rele. A fost primul an în care am stat acasă, am fost pe cont propriu. Dacă, de ziua mea, în 2016 am reușit să îmi iau apartamentul meu, 2017 a fost anul în care mai toți banii i-am băgat în renovarea lui.

Da, tot despre francezi e vorba, doar am stat ceva zile bune pe acolo. Am ajuns să cred că nu e roz pe nicăieri, dar că unii trec peste probleme diferit.

La prima ieșire din țară eram bulversat, nu știam la ce să fiu atent mai întâi. De-a lungul timpului am mai învățat câte ceva, am început să încerc să fiu diferit, să fiu mai calm și să iau lucrurile bune de pe la alții.

Ieri a fost ultima zi de Franța. Tot ieri nu am făcut nimic pentru că Franța a fost blocată. Bine, zona noastră în care am stat. Băieții au fost prinși pe nepregătite. Da, vorbim de Alpi, de o palma de zăpadă pe sosea. Povesteau cu groaza băieții că au stat ore întregi în trafic, că au făcut ore până la muncă. Și ei au autostrăzi, au drumuri cum trebuie, nu ca noi.

Principala întrebare, atunci când am plecat în Franța pentru 2 săptămâni a fost: te-ai mai întoarce?!

Am zis și voi zice, cel puțin în perioada următoare: da. Nu sunt cel mai patriot din lume, mi-e scârbă de politic așa cum le este și altora, e greu că multe se schimbă de pe-o zi pe alta, e greu că nu știi dacă mâine faci ceva și poimâine mai poți să faci lucrul ăla sau nu.

Ne luăm zborul și de data asta. A fost o chestie neplanificată, eu unul m-am hotărât undeva pe la sfârșit de noiembrie. Am zis că mai trebuie să vedem Franța o dată. Dacă prima dată am plecat cu ideea că vom merge în Paris și-am ajuns în Lyon acum plecăm cu ideea că vedem Alpii și o parte din Italia – Torino și chestii. E posibil să nu se pupe exact treburile pentru că am înțeles că deja ninge în zona Lyon-ului și nu știu cât de multe vom reuși să mai vizităm pe acolo.

UE vrea să interzică shaorma. Bine, bine, e un titlu de clickbait pe care l-au făcut ziarele de pe la noi. De fapt și de drept, ei se gândesc la sănătatea noastră sau… la sistemele de sănătate care nu mai fac față, mai degrabă, și vor să nu le mai facă cu aditivi.

În felul ăsta, teoretic, vom fi mai sănătoși.

Sunt perioade în care hoinărim prin București. Ba cu trenul, ba cu mașina. În general, în perioade fără foarte mult trafic. Da, greu de crezut că există așa ceva, dar când zici fără trafic cred că poți să zici că se circulă cu 20-30km/h.

În alte perioade, se stă.

Un pic de context: am fost de paradă la București. Ne-am plictisit de Ploiești și am zis să ne băgăm în noroaie și în altă parte. Așa că 40 de minute de mers cu mașina am zis că nu sunt multe. N-am luat în calcul că ne mai trebuie încă 40 de minute să parcăm.

M-aștept să înceapă troll-ul despre Buhnici, dar nu despre el e vorba aici, ci despre Vlad Voiculescu, tehnocratul care a fost la sănătate. Probabil el a fost unul dintre oamenii vocali ce s-au mișcat bine în anul de tehnocrație al României.

În interviul cu Buhnici vorbește despre metodele de furat din sistemul de sănătate. Sunt metode de „împrumutat oameni” pe la minutul 15. 🙂