Aminteam, acum ceva timp, vorbele unui băiat care a renunțat la blogging: în fiecare zi trebuie să înveți ceva. De acolo am preluat și titlul ăsta.
Să ajungi în fiecare zi să înveți câte o chestie, eventual să o și practici.
O perioadă bună de timp am căutat informații despre HDR pe Youtube, despre codecuri, cât să îmi dau seama dacă sunt eu prost sau dacă chiar e o problemă punctuală la mine. Evident, principial, nu știam mare lucru.
De când a venit A7IV și am material de lucru într-un mediu relativ controlat am zis că trebuie să învăț să folosesc aparatul. Nu a venit cu manuale, așa că mă rezum în a urmări filmulețe de pe Youtube, să învăț să… expun.
Da, în primă fază, am învățat și testat că e mai bine să te folosești de ISO-ul de bază, acolo unde, nativ, camera știe să facă treabă. Că este la 800 ISO, că mai are un dual ISO la 3200 sau la 12800 trebuie să te informezi și să lucrezi cu histograma și cu detaliile de acolo. Din păcate, nu am un monitor extern, așa că histograma internă, pentru mine, este prea puțin detaliată. Dar jonglez totul din Zebra.
SLog3
La video nu este chiar ca la foto. La fotografie ai RAW-uri și în post procesare poți face tot ce dorești cu imaginea, ai cantitatea de informație de care ai nevoie să faci cam tot ce-ți trebuie. Pe video, însă, chiar și pe RAW limitele sunt diferite. Evident, de asta sunt camere profesionale și de amatori… De asta unii dau 50 000$ pe-o cameră și noi dăm 5000-6000 de euro cu tot cu accesorii.
Eh, aceste profile de culoare sunt cu mai mult sau mai puțină informație. RAW-ul are cea mai mare cantitate de informație, dar nu îl găsim peste tot așa că fiecare brand și-a făcut un RAW mai mic: v-log, s-log și așa mai departe. Totul pentru a avea stocată cât mai multă informație. În cameră, în afara ei.
Pentru că este un compromis, pentru că nu vorbim despre o imagine finală pur și simplu trebuie să faci ABC-ul filmării: să înveți să expui corect, să înveți la ce base ISO să tragi, să nu uiți să-ți faci albul așa cum am făcut eu și așa mai departe.
După ce am învățat lucrurile acestea îmi dau seama că, de fapt, eu nu știam tot ce poate A7III, nu l-am folosit niciodată la capacitatea lui maximă. Evident, pe A7IV sunt tone de lucruri noi, dar eu nu aveam baza pentru anumite lucruri.
Și ca să-l salut și pe Ionică, saturație 50 este cea de bază în Davinci, e 0 din alte programe sau 100 după caz. Așa arată imaginea după un pic de contrast de pe highlights și shadow, procesare zgomot, fără pic de saturație. Dacă dădeam în 100% ar fi apărut artefacte pe care nu le puteam controla.
Adaugă un comentariu