Apropo de răbdarea noastră…

Tot cu Italia vă plictisesc că dacă tot am bântuit mult în zona aia am zis că ar fi fain să vă povestesc și o întâmplare de acolo.

Înainte de asta aș vrea să pun pauză un pic traficului de la noi. Când te întorci dintr-o altă țară pur și simplu simți cum totul e mai agitat pe lângă tine. Ai noștri n-au pic de răbdare pentru nimic. Viteză foarte mare în orașe, de parcă alea 30 de secunde pe care le câștigi o să faci ceva bun cu ele.

Va fi relativ greu să o povestesc pentru că ar fi mers filmată, dar nu am fost atât de inspirat.

Cine a dat prin Italia mai mult de câteva zile cred că și-a dat seama că oamenii ăia se înjură din orice, parchează prost și apoi țipă unul la altul.

Am văzut o fază cu un bătrânel ce nu reușea să își țină capul pe gât. Mergea cu el înclinat, cu doamna lângă el. Dintr-o dată vede un loc de parcare și încetinește. Bine, a redus viteza de la 20 km/h la 10 km/h. Noi ne minunam de cum reușește omul acela să respire, dar să folosească o mașină și să încerce să facă o parcare laterală. Nici vorbă de semnal, de avarii.

Mașina din spatele lui probabil l-a observat de dinainte altfel nu îmi explic răbdarea. Pe ceas omul a stat vreo 20 de secunde să se gândească dacă încape să facă laterală.

Cel din spate a așteptat. Nu a claxonat, nu i-a făcut semne, pur și simplu a stat să vadă ce face omul acela.

Am mai văzut faze oarecum la fel în Spania și nu numai. Pur și simplu oamenii au răbdare, mai ales cu oamenii în vârstă. Italianul, da, când vede că e tânăr, că încurcă circulația e român până la capăt, se oprește la geam și înjură 2 minute.

Dar dacă e în vârstă și vede că-și vede de colțul lui de drum pare că-l respectă mai mult. Și cred că am luat și eu din „mentalitatea românească, ce caută boșorogul ăla pe drum?!”