La noi în sat mai toți se aranjează sau încearcă să se aranjeze pentru viață. Evident, vreau să discutăm iar despre imobiliare.
Eu am reușit să strâng bani de casă și să iau într-o perioadă bună. Era mai bine cu un an înainte, prin 2015, dar nu erau suficienți bani atunci. Probabil un credit m-ar fi salvat și-aș fi câștigat mult mai mult. Piața, între timp, crescuse cu câteva mii la ceea ce voiam eu să îmi iau. Dar aveam 20 000, iar apartamentul se ducea la 30, aveam 30, creștea spre 40, într-un final am reușit să îmi cumpăr un chibrit în care nu mă mai deranjează nimeni.
Discuțiile la noi se pun, de cele mai multe ori, între casă și apartament. Dar despre asta am mai vorbit.
Totuși, mai sunt câțiva care au făcut ceva manevre destul de ok, din punctul meu de vedere. Casă în rate, eventual cu prima casă, iar apoi încă una cu banii jos, care teoretic, se plătește dintr-o închiriere.
Mă gândesc că perioada asta oarecum apune. Acum chiriile sunt ok, acoperă fără probleme costurile unei rate. Dar lumea tot vorbește despre o criză.
Pe criză economia se strânge și începi să tai din cheltuieli: te muți într-o casă mai mică, o chirie mai mică.
Personal, am stat în balanță mult timp să fac chestia asta. Poate că n-ar fi fost o idee rea și m-aș fi ales cu 2 imobile la final. Dar n-am vrut să fiu legat de nimeni, chiar și de un chiriaș.
Voi cum vedeți chestia asta?
Apropo de piața de imobiliare… eu zic că încă mai e loc de creștere, mai e până bula se va sparge. Să ne amintim că erau perioade în care dobânzile la depozite erau și 10-12%.
Adaugă un comentariu