Săptămâna trecută am văzut Moromeții 3 și era atât de trist să vezi că lucrurile pot fi atât de asemănătoare cu perioada pe care o trăim acum.
Nu este un film ușor, e chiar greu de urmărit pe alocuri, mai ales dacă n-ai dispoziția necesară.
Anul nou care n-a fost a fost difuzat aseară pe TVR. Cineva s-a gândit că poate să fie postat și pe internetul mare.
Poate ar fi bine să luați o pauză mică, dacă aveți starea necesară.
Distribuiți și la nostalgici.
Aruncă un ochi și pe canalul meu de Youtube. Link aici.
L-au pus la 00 si pe Netflix, uitati-va acolo.
Merita vizionat, dar incepe lent si cea mai buna parte e tot scurtmetrajul „Cadoul de Craciun” pe care il include si in jurul caruia a fost extins…
Degeaba îl văd nostalgicii, maimuțele lui Ceașcă au fost îndelung șterse pe creier.Nasol că boala asta s-a transmis și progeniturile lor.
Din pacate pentru unii, nu este un film pentru copii si nu poate fi vizionat in 10 secunde pe TikTok. Copiii se pot uita in continuare linistiti la desene animate. Cei care n-au inteles nimic, nu vor intelege niciodata. Ei le stiu pe toate by default.
Sa revenim la film. Este un film care prezinta sec, fara elemente ajutatoare hollywood-iene, vietile bantuite de frici, lipsuri, tradari, opresiuni, amenintari, adica tot ce a fost mai rau in Romania in nefasta perioada a „epocii de aur”. E un film contraindicat iubitorilor de senzational, de filme de capa si laba, de actiune, fiindca nu este un film artistic, nu este un film documentar, nu este un film istoric, nu este un film de fictiune, ci este un film document fara exagerari, briz-briz-uri, etc. Cat priveste „nostalgicii”, ei sunt o categorie aparte. Ei sunt produsul vechilor structuri care au avut o viata oarecum ferita de nevoile epocii de trista amintire. Filmul e o intoarcere in timp si reprezinta fara zurgalai si clopotei, fara fashion sau opulenta, figura hada a comunismului si dictaturii duse la paroxism. Realitatea dura a romanilor din mai toate ramurile sau paturile sociale este prezentata fara artificii tehnico-tactice, exact asa cum a fost pana in decembrie 1989. E un film scoala si tot odata un dur avertisment pentru toate generatiile, atat pre cat si post revolutie. Cine a avut ghinionul sa prinda acea perioada, nu si-o va mai dori vreodata. Celor care-si doresc reintoarcerea la ea, le doresc sa li se intample macar pentru cativa ani. Filmul nu este despre revolutie ci despre o stare de spirit generala a romanilor, sub un regim opresiv. Libertate, democratie, erau doar cuvinte prin dictionare. Prestatia actorilor a fost perfecta, fara exagerari gratuite, fara „duble” ca sa dea bine, a fost naturala, fireasca. Sunetul da senzatia anilor 80-90 fiindca asa trebuie sa fie. Nu au existat efecte speciale fiindca viata acelor ani nu continea asa ceva. Decorurile au fost remarcabile si au reflectat fidel timpurile de atunci. Vizionare atenta si placuta celor care nu au facut-o inca si felicitari celor care l-au vizionat.
M-ai convins să mă uit mâine !