Motivul dispariției de pe aici a fost o criză pe nepusă masă hemoroidală ce s-a instalat fix în dimineața în care am plecat la Vulcani. Eh, dacă puteam să gestionez lucrurile astea acasă, e cu totul mai greu prin deplasare. Și dacă v-ați întreba de ce nu m-am operat încă… ei bine, stau cu banul în față și analizele terminate și medicii nu și-au făcut timp liber. Sunt primul pe listă, dar nah… Altfel, problemele mele se manifestă constant, la peste o lună. Acum 4 zile nu m-am putut da jos din pat.
Probabil și pentru că s-a făcut un pic de mișcare p-acolo, involuntar, pe munte că s-a urcat vreo 10 minute. N-a compensat deloc mișcarea pe care am început s-o fac din ianuarie încoace. În fine, nu lăsați pe ultima sută ca mine că poate să fie groasă.
Revenind, pe drum ne-am dat cu noile BYD. Ceva hibrid încât până la benzinărie nu am sesizat că nu e electrică sau nu. Foarte mișto s-a comportat. Cert e că s-a simțit foarte bine. Sigur, găsești lucruri să critici pe la finisaje sau la sunet ori amortizare, dar în principiu, experiența a fost OK.
Și dacă eu nu simțeam cum preia gropile atunci cine?!
Altfel, e prima deplasare cu mașini mici din țară. E un pic mai distractiv așa și-ar fi fost mult mai bine dacă eram în stare să conduc și eu puțin, dar mă mișcam în loc.
Motivul pentru plecarea asta a fost ca lumea să se joace cu noile Honor Magic 8 Lite si Pro. Cu Lite-ul m-am jucat prea puțin, dar construcția a fost îmbunătățită față de generațiile anterioare. Cumva, modulul foto te zgâria un pic la mână, acum au rezolvat asta și… au vrut să-i demonstreze și capabilitățile. Au ceva parteneriat cu cei de la Zărnești, iar oamenii ăia au primit telefoanele astea pentru intervenții, în ideea că se sparg greu sau aproape deloc. Amuzant este că am văzut discuții în online despre Pro, dar testele de rezistență se fac cu Lite-ul. OK, și Pro-ul e OK, dar lumea încurcă butoanele.
Excursia cu clasa a fost pe 2 zile: în prima zi a fost un workshop în natură cu Honor Magic 8 Pro și o sesiune de editare foto. Telefonul e ce trebuie, mai ales că e mult mai subțire față de cele destinate fotografiei și atât. Ar trebui să îi fac un review complet. Mi-am dorit să aflu lucruri noi, însă disponibilitatea mea n-a fost cea mai bună. Oricum, omul e bun pe meserie, e fotograf de wildlife și nu numai: Mihai Moiceanu. Unii colegi, însă, au prins câte ceva de acolo ceea ce mă bucură.
A 2 zi de experiență a fost cu cei de la Zărnești, de la Salvamont. Bine, totul a început de seara, au fost și ei cu noi la un foc de tabară. Băi, ce înseamnă sportul și activitatea asta de pe munte. Oameni la 50+ arătau de maxim 35 de ani. Senzațional ce face muntele din om.
Oficial, a fost o conferință în care ni s-a explicat cum decurge o intervenție. Că putem avea intervenții la perete, adică să vină cu targa lângă tine, că pot avea intervenții și de 3 zile sau 12 ore. Este o mare problemă să identifici locul în care este accidentatul, iar echipele chiar sunt mixte. Plus fel de fel de povești: oamenii sunt luați de la masă să intervină, în funcție de cât de aproape sunt de zona cu pricina. Mi s-a părut că oamenii sunt dotați cu tot ce este nevoie. De la mașini mici, 4×4, la fel de fel de echipamente. Sunt echipe multidisciplinare, dacă se poate spune așa, pentru că trebuie să se plieze și după elicopterele SMURD. Intervenția alături de SMURD este cea mai rapidă, din ce am înțeles, pentru că asta înseamnă că sunt condiții meteo bune și se poate ateriza. Ne-au arătat filmări cu oameni recuperați în șlapi sau oameni care se certau care să fie salvat primul: sot și soție. „Cum să stau eu 15 minute până se întoarce elicopterul?!”
După treaba teoretică, ne-au arătat și cum decurge treaba, în practică. Am fost un pic la Prăpăstiile Zărneștilor și ne-au arătat ce înseamnă, cu adevărat, o intervenție. Acolo ne-au explicat că oamenii efectiv sunt salvați într-o saltea de vacuum, practic, ei doar iau omul, îl izolează și bagă în saltea. Au subliniat că nu fac nicio intervenție propriu zisă, maxim dacă e vreun diabetic și trebuie să administreze insulină, în rest, ei trebuie să lase omul în forma inițială găsită.
La Prăpăstiile Zărneștilor simularea a durat ceva. Cu toate că s-a stat la poze, la explicații, durează să se intervină în ore. Toți au dublă asigurare, echipamentul, inclusiv targa se cară în spate, pe teren accidentat. E complicat să fie rapid.
Plecasem cu ideea să mă dau cu tiroliana improvizată de ei, dar condițiile au fost de așa natură încât nu mi-a mai trebuit nimic.
Dar da, experiențele de genul mai ajută la conștientizare. Bine, asta dacă materialele astea ajung la oamenii care se aventurează pe munte fără experiență.
Oricum, tot ce înseamnă Zărnești și Munții Făgăraș… te lasă fără cuvinte. La Prăpăstiile Zărneștilor zona este wow! Acolo e de mers în condiții de „pace”.
Adaugă un comentariu