Câteva persoane dragi mie au avut ceva probleme de sănătate. Fizice sau mai puțin fizice. Poate că nici eu nu sunt în cea mai bună stare în momentul de față și mai am ieșiri.
Când vezi că te doare un deget, te interesezi la ceilalți dacă îi doare și pe ei degetul.
Dacă cineva de lângă tine are o problemă de sănătate, te interesezi și încerci să vezi și să faci lucrurile cât mai bine, să îndrepți situația.
De multe ori alergăm după bani. Eh, stați liniștiți, n-aduc fericirea. Mai ales când ajungi la o constantă. Banii nu ajută, iar după un prag nu te mai motivează. Chiar recent am avut o discuție cu un amic. Motivațională chiar. Pentru asta-i mulțumesc.
Eh, articolul ăsta n-ar fi fost dacă n-ar fi existat un hater de meserie. Nu zic că n-are și părțile lui bune, dar și multe greșeli. Voluntare sau… nu.
Cred că acum 2 ani, pe digi24, am ascultat, pentru prima dată, pe Andreea Raicu vorbind despre depresie. La ceva timp, am mai citit un interviu cu ea, iar de sărbători altul. Nu este o campanie de moment, ci fata a avut probleme pe bune. Atât timp cât ai aspirații e ok. Când vezi că toate s-au îndeplinit e… nasol.
Nu e singura care a avut probleme. Chiar și Mădălina Manole, Mălina, multe vedete ajunse la un nivel de popularitate au avut blocaje. Câți nu se droghează și iau supradoze?! Pur și simplu, nu se mai regăsesc. Oamenii de rând se îmbată până nu mai pot, ăștia își permit să se drogheze sau… mai știu eu ce.
Ascultam un interviu cu Andreea Bălan. Fata aia haterită acum de toată lumea. În 98-99 era o puștoaică de 12-13 ani ce s-a luptat să devină cineva. N-au fost niște bogați, nu și-a tras-o cu nimeni, doar că taică-su și-a dorit asta, a luptat să o facă vedetă. Pe vremea aia știu că și-a vândut mașina doar ca să o scoată-n lume.
Ea a zis așa, acum 2,3 ani, până să apară la emisiunile astea de cancan: eu nu știu să mă joc. Copilăria mea a însemnat scena. Paște, revelion, toate le-a petrecut la cântăcit. Afoană cum era, era acolo.
Cât de greu este să intri într-o depresie în momentul în care nu mai ai succes? Eu zic că sunt șanse foarte mari. Poate procentaj de 90%.
Ideea este că depresia există printre mulți dintre noi. Doar că nu suntem educați să o interpretăm, să reacționăm la ele. Nasol este că nu prea există tratament, iar noi suntem atât de proști încât avem cea mai proastă mentalitate din lume.
Bă, dacă mergi la psiholog ești nebun. Dacă mergi la psihiatru…. Ce naibii, te-au internat?
Cam asta e mentalitatea noastră. Dacă te tai la deget, pui pansament, nu? Dar dacă se întâmplă ceva cu tine? O supărare puternică, un deces în familie? Te tratezi?!
Și, din punctul meu de vedere, e doar începutul. Vremurile noastre sunt mai nasoale decât precedentele. Nu ai serviciu stabil, azi ești sus, mâine ești jos.
Pe lângă asta, vine generația din urmă Facebook, generația izolată în PC. Va fi interesant de urmărit fenomenul…
Asta e pretul celebritati al succesului, esti inconjurat de oameni ce-ti zambesc fals, se dau prietenosi, sunt interesati sa te foloseasca, sa scoata tot din tine, ca si vedeta ce ai faima, si bani. E greu sa mai vezi adevarul cand toti iti sufla in ureche din interes. De obicei toti clacheaza la un moment dat, unii definitiv, alti isi revin dar aia sunt putini si fac diferenta. Asa e viata, toti suntem nefericiti, in bogatie sau saracie, tanjim dupa altceva, mai pe scurt la un moment dat n-i se urca cacatu’ la cap si ne dam cu teasla in coaie, asa e firesc si normal :))
Oamenii care nu le place să facă mai nimic util în viață pentru că li s-a oferit tot ce și-au dorit la un moment dat,se plictisesc repede de cei din jur și nu-i interesează să descopere lucruri noi,să coboare din acea realitate virtuală foarte dăunătoare în ziua de azi,acei oameni sunt depresivi și puțini din ei se pot vindeca cu adevărat.Eu nu mă plictisesc mai deloc,caut să-mi oxigenez creierul cu tot felul de idei și proiecte,nu caut celebritatea nicăieri,mă bucur să-i fac și pe alții fericiți,astfel că nu îmi rămâne suficient timp pentru depresii !
Citesc maine … nu raspund azi. Cand mai ai nevoie de ajutor … apeleaza si numai legat de firme and shit! Am trecut prin multe, poate ceva din ce am trait te’ar ajuta. M’as bucura, nu de alta da cica mi’ze zice ca is intelept. 😀
Noroc pana maine, si toate bune dupa. Mereu! 🙂
Sunt totuși niște pași care dacă prin ei ai ajuns sus, nu prea intri în depresie ci mai degrabă ai stări nasoale de moment, zile proaste, probleme financiare. Fiind obișnuit să pleci de jos, 80% din cazuri o vei lua de la capăt.
Cât despre banii nu motivează, adresez des întrebarea asta multora înainte de a face o angajare. Este normal ca întâi să îți dorești bani dar după o perioadă suma dorită devine o normalitate și banii nu mai motivează. Din acest motiv eu încerc mereu să caut la oamenii mei alte butoane, alte aspecte motivaționale, unii câștigă destul de mult încât să nu le mai pese de 1000-1500 lei în plus.
Da, Andrei, da la noi nu se pune treaba în felul ăsta. Am testat pe pielea mea că nu mai contează 1000 de lei în plus, dacă depășești câteva mii constant pe lună. Dar când câștigi 5000E să zicem, iar în perioada următoare scazi la 1000E contează.
Rămâne de văzut cât ești de deștept să-ți manageriezi finanțele încât să nu zbori la un consum maxim.
Totuși, n-am vrut să o dau în cifre, ci să punctez faptul că depresia există și e tot mai des întâlnită.
Și nu mă gândesc la cei care au probleme de moment, financiare, ci la cei care continuă pe un trend. Sub forma unor atacuri de panică, sub forma unor situații neprevăzute. Habar n-am în momentul de față.
În plus, ca și într-un articol cu Halep, ajungi la un anumit nivel în care banii nu contează. Că ea câștigă 1 milion într-un meci, dacă îi pune pe lângă aia 10-15 și contractele de sponsorizare… nu mai contează.
Ea vrea trofee, ea vrea palmares, îi place lumea în care se învârte, că o bagă toți puștanii în seamă. E posibil ca și ea, dacă nu e puternică să aibă o pasă proastă după.
Păi asta zic, depinde cum ai reușit să ajungi acolo sus. Acum pe bune, Raicu nu a muncit o secundă în viața ei, a făcut bani pe moaca ei de manechi și prin patul a doi bărbați potenți financiar.
Chivu de prost și-a luat mama la copii?
Exemplele date de tine în articol și comentariu sunt exemple solide, oamenii ăia din exemplele tale vor avea timpi slabi, momente proaste dar nu vor dispărea de pe radare pentru că tot ce au construit, au construit prin muncă și în timp.
Tu dacă luna viitoare nu mai faci media și poate nu faci nimic toată luna, uite nu intră click-ul, ce faci? Depresie? Da, vei avea momente nasoale, poate o și lăbărești 2 zile aiurea, dar apoi te iei de treabă și vezi ce nu a mers, poate nu mai merge cum a mers, etc asta pentru că ai mai pornit odată de la 0.
Mă, eu am trecut prin asta, dar am fost conștient și-am încercat să trec peste. Știi bine că noi am mai discutat despre asta, în privat.
De Raicu nu vorbesc că nu știu. De Balanca am vorbit pentru că mi-a fost vecină și știu de unde a plecat.
Dar pe bune că n-am stat la fundul ei să o verific.
Și, până la urmă? Eu zic că suntem invidioși că merele sunt acre. M-aș mira ca ea să fi avut atât noroc încât să poată mânca orice, să facă sală singură, să poată vorbi în public fără probleme, să aibă dicție și tot ce și-a format în timp.
Nu e ușor, să știi. Nu orcine poate face asta.
Uite, colegul John o arde la radio/ TV de pe la 16-17 ani. Abia după 10 ani are și el un cuvânt de zis.
Bine, dacă avea țâte și cur poate că avansa mai rapid. Bine, are coadă, țâtele îi cresc. E pe drumul cel bun.
Avem așa niște concepții: fetele nu pot fi grase că sunt urâte, dar bărbații cu burtă sunt zmei, nu?! 🙂
Depresia este un ghimpe ce se agata de sufletul omului, incercand sa il manipuleze in ce directii vrea ea. Din nefericire, tot mai multi dintre noi se intalnesc cu aceasta boala, fara sa stie ce este cu adevarat si unde poate duce ea. Sentimentele de inutilitate, pierderea interesului pentru orice reprezinta mediul inconjurator, scaderea stimei de sine si gandurile de moarte sunt doar cateva dintre simptomele caracteristice acesteia. Meditatia poate ajuta, deoarece ofera momente de liniste, in care pulsul si respiratia revin la normal.
Totodata, terapia prin ras, socializarea si consultarea unui psiholog pot fi de mare ajutor. Cel mai important pion este insa…IUBIREA. Ea poate face miracole, poate indeparta depresia, poate empatiza cu sufletul oricui si il poate ajuta sa zambeasca cu inima.
Corect. Dar cum faci ca iubirea să reziste, să reziste și n-o transformi într-o monotonie? Nu vorbim de-o perioadă scurtă, în care fluturii sunt prezenți, ci de ani de zile în care intervin probleme și… poate cel de alături pare că este acolo, dar… el e departe?! 🙂
Monotonia care poate interveni intr-un cuplu reprezinta cu adevarat un pericol siret. Tocmai de aceea, ambii parteneri pot apela la diferite trucuri, menite sa le imbunatateasca viata in doi. Desigur, acestea pot fi realizate si duse la bun sfarsit NUMAI daca ambii isi doresc acest lucru. Pentru ca daca unul vrea sa salveze ceva, iar celalalt nu, incercarea este zadarnica. Este bine ca intotdeauna, cei doi sa incerce lucruri noi. Sa viziteze locuri noi, sa iasa in restaurante in care niciunul dintre ei nu a mai fost, sa se angajeze in activitati care ii poate apropia( cum ar fi cursuri de dans pentru cuplu). Sa nu renunte niciodata in a-si da intalniri( evident, unul cu celalalt), sa comunice despre orice, sa se surprinda mereu unul pe celalalt. Foarte important este ca atat barbatul, cat si femeia, sa invete sa se muleze unul dupa celalalt. Daca lui ii face placere sa mearga la un meci de fotbal, iar tu esti fata care fuge cand aude despre acest subiect, fa in asa fel incat sa lasi de la tine, si mergi cu el la acel meci. Cu siguranta, si el te va insoti la concertul tau preferat, la care nu ai mai fost de atata timp. Daca tu faci lucrurile acestea….el/ea va reveni de departe. Daca nu va reveni, inseamna ca nu tu esti problema, si ai facut tot ce ti-a stat in putere.
Era o vorba, „teoria ca teoria, da’ practica ne omoara”. Eu am alta teorie insa, „cand ai prea mult timp liber, iti vin ganduri ciudate” 😉 , in rest pentru unii sau unele e ceva „patologic”, vor sa iubeasca mereu ca prima data si de asta umbla din floare in floare mai toata viata 🙂 , e o parere…
Este adevarat, atunci cand exista prea mult timp liber, gandurile ocupa o mare parte din cele 24 de ore ale oricarui individ. Tocmai de aceea este bine ca, atunci cand intervin simptomele depresive, sa ne ocupam timpul facand diferite activitati. Intr-adevar, practica ne omoara, dar poate ca o face pentru ca avem tendinta sa trecem cu usurinta peste teorie, aceasta avand si ea rolul ei bine definit. Desigur, experienta este cea care ne invata cel mai bine, dar putina indrumare nu strica niciodata.