Mi s-a părut interesantă o știre de astăzi privind dreptul la reparare al produselor. Cumva, întâi se va testa în Franța și probabil că o să o vedem în toată UE peste câțiva ani. Par a fi și ceva discuții în Parlamentul European despre asta.
Bine, din ce înțeleg, o să fie un scor de reparare așa cum avem acum categorii pentru energia consumată a unui dispozitiv.
Beginning in January, France will begin rolling out repairability tags for smartphones, laptops, and other electronics. Austria will also reduce taxes on repair services and offer subsidies for consumer repairs. The label will have a repairability score out of 10, much like iFixIt has assigned to all the products it disassembles.
“This vote shows that right to repair measures are backed by opinion polls but also by the European Parliament. The European Commission now needs to take this momentum and move forward swiftly in 2021 on a EU-wide repairability score for all electronic devices and repairability rules for computers” said Chloe Mikolajczak, EU campaigner for the Right to Repair.
Dacă se va întâmpla asta și la noi probabil că va fi încă un criteriu pentru care anumite produse vor fi mai scumpe. Sau mai ieftine?! 🙂
Nu înțeleg încă cum funcționează, dar bănuiesc că se doreste o Europa mai sustenabila. Se strica mașină de spălat rufe reparația ei sa nu fie mai ieftină cu 100 de Ron decât una noua fiindcă firește iei una noua.
Eu cred că vom avea o notație precum ce avem acum: Clasa A+, A+++. Probabil o să fie ceva de genul: clasa B de reparare.
Pasul următor ar fi și notarea regenerabilelor.
Acolo practic n-o să se schimbe nimic, pentru că durata de viață estimată e cam de de 5 ani, cât e obligat producătorul să furnizeze piese de schimb. După 5 ani s-ar putea să nu mai găsești piese de schimb – așa e și acum.
La mașini știu că era 10 ani. Sunt doar 5 la electrocasnice?
Eu așa știu. Am avut o plită pe inducție (Ariston) la care în instrucțiuni scria clar că durata de viață era 5-7 ani – a fost 7. Mi s-a ars una dintre cele 2 plăcuțe de bază și nu se mai găseau, iar dacă se găseau era undeva la 200 euro bucata. Cred că sunt obligați să producă piese 5 ani, dar teoretic mai pot exista stocuri mai târziu, depinde și de noroc.
Europenii au înțeles cam dubios treaba asta – problema nu e că anumite obiecte nu se pot repara, ci că sunt făcute să poată fi reparate doar de producător. La un iPhone s-a putut schimba tot timpul bateria, doar că trebuia să o faci la Apple sau la un service autorizat. Degeaba o să ai indicele ăla de raparație mare dacă nu poți obliga producătorul să vândă scheme și piese oricui.
Eu mă uit la software, unde nici măcar n-ai ce să repari și se trece peste tot la abonamente. Am ajuns să nu pot activa o licență a unui soft care e pe 64 bit și merge pe W10 fără nici o problemă – parcă începe să nici nu mai conteze un laptop când dai mii de euro pe software. Doar Lightroom + Photoshop au crescut de la un an la altul cu circa 100 de lei, adică în jur de 20%.
Din păcate e și lipsa de informare la consumator, mulți nu știu ce se poate repara și ce nu.
Mai ieftine? Îmi place gluma cu „mai ieftine”.
Feedback: Nu era rau daca il traduceai in dulcea limba romana, nu de alta, dar e site in care scrii in limba asta, e cam de cioaca sa iei un text de asta in engleza, chiar milimetric de scurt, si sa il trantesti p’acia, ca or mai fi si altii care vin pe aici si nu sunt neaparat obligati sa stie si limba engleaza. 😀 Mie de exemplu mi’a fost prea lene si cat sa incerc macar sa il citesc, dupa ce de o saptamana am tradus zeci de pagini cu termeni care de mai de care mai alambicati, din care ulterior sa ma chinui sa condensez informatia pe care sa o scot cat de cat pentru un singur articol … in romana! 😀
In tema: idea asta cu un indicativ pentru usurinta cu care se poate repara un produs e o intentie vehiculata prin UE de vreo 10 ani. Nu a fost inca pusa in practica deoarece au tot fost discutii ca ar da extrem de rau mai ales pentru unii producatori la care nu le las numele pe aici! 😀
#appleGen
Right to repair nu înseamnă că nu pot fi reparate, ci că nu pot fi reparate de oricine, inclusiv de consumator – e o nuanță importantă. La Apple se repară orice, chiar și ceasul, doar că schimbi 90% din el. Dar problema e că dacă x vinde ecrane de telefon oricui, o să copieze imediat colegii din est de n-o să mai știi ce cumperi. La aifon era o practică în care se cumpărau telefoanele, se înlocuiau piese din ele și se returnau. Și apropo, la Apple fiabilitatea produselor a crescut semnificativ în ultimii 5 ani, cu tot cu tastatura aia butterfly.
Ideea sună bine în teorie, dar practic o să fie greu de aplicat. Aifonul e oricum cea mai mică problemă, durerea mare e când mașina ta cu pilot automat primește un imbold de la producător că-i trebuie revizie, se programează singură, îți ia banii de pe card și te și duce la service-ul la care vrea ea.
Zice bine Marius în articol – ori vor fi mai scumpe pentru că suportăm noi schimbarea producției, ori vor fi aparent mai ieftine, dar vom tot avea ocazii să le reparăm.
M-am referit la faptul că va fi o unealtă de marketing. 🙂 Dar e bună și perspectiva ta.
hm….