Am vizitat Efes și mormântul Sfântului Ioan

În ultimele 2 zile am zis să mergem mai pe aproape și să luăm la vizitat ce a mai rămas din apropiere. La zona de taxiuri sunt cam 20 de obiective undeva la 15-20 de kilometri de Kusadasi. Practic, mănânci istorie pe pâine o săptămână dacă vrei numai în zona asta.

Am fost să vizităm alte pietre, alte rămășite ale turcilor. Aici, la Efes, a fost mult mai multă lume, o suprafață mult mai mare de vizitat.

Prețul a fost undeva la 140 de lire și mai plăteai undeva la 120 de lire pe un muzeu, într-un lateral. Sunt multe lucruri de văzut în interior, ai multe zone de selfie și posibilități la fel de mari să dai de români.

Se întinde undeva pe mai bine de 2 kilometri și poți vizita din 2 părți. Fiind distanță mare de parcurs în interior n-o să vă mai ardă să vă întoarceți la mașină. La intrarea de jos sunt niște băieți drăguți care te agață ca să te plimbe printr-o fabrică de haine înainte de a te duce sus, la intrare.(ca mai apoi să cobori și să pleci cu mașina ta)

Băieții au o schemă tare, la început îți vând cărți cu Efes în română, îți prezintă ceva carte cu testimonialele celorlalți, ca mai apoi să te agațe și să-ți vândă în fabrică o haină, o ceva. Prețurile sunt ceva mai piperate față de bazare și nu sunt atât de dispuși să lase la preț.

Revenind la Efes aici am văzut cât de mișto este să ai ghid pentru ceea ce vezi. Trăgeam și eu cu urechea la ce povestea un nene unor englezi și ți se formează o idee mult mai ok despre ceea ce ai văzut acolo. Noi am vizitat, am pozat cu maimuța și multe detalii n-am știut să le apreciem.

În a 2 a parte a zilei am fost la mormântul Sfântului Ioan. Bine, are și biserică în același loc. Acolo am dat de un nene care se ruga la mormântul lui.

Interesant cum e abordată religia de unele persoane.

Ultima zi a fost una care să ne pregătească de tristul drum spre casă. Am zis că o ardem cu bărcuțe(un tur de Kusadasi la 5 lire), iar seara m-am bălăcit până s-a făcut noapte. N-am făcut decât 2 băi la turci, interesantă apa sărată.

Apoi am dat-o ușor, ușor pe faleza lor unde-am dat de-o cerere în căsătorie pe plajă cu lumânări, cu foc, chestii d-astea.

După aceea am văzut cum poliția începe să discute cu vânzătorii stradali. Calm, frumos, zâmbind le-au zis să plece d-acolo pentru că n-au voie. Sau poate n-au autorizație. Oricum, cine naibii înțelege turca?! 🙂 Dar moșulică de lângă noi care vindea o farfurie le-a băgat în traistă și-a plecat ușurel. Există ceva respect la ei.